Regele
Decebal - Ultimul Rege al Dacilor
Regele Daciei - Decebal A domnit între 85-106.d.Hr
(Născut cca. 55-60 -a murit in 106 d.Hr.. A fost fiul lui Scorilo)
Descrierea autorului
„Această lucrare reprezintă o incursiune vizuală în sufletul unei epoci apuse, dar care continuă să pulseze prin memoria colectivă a unui neam. Chipul regelui Decebal prinde contur sub tușele pensulei mele, nu doar ca o figură istorică, ci ca o forță vie, încremenită în pragul nemuririi precum un Hristos al neamului Românesc. Am dorit să redau în această pictură nu doar înfățișarea fizică a marelui conducător, ci și esența spiritului său – un amestec de noblețe, determinare, bravitate și sacrificiu.
Privirea sa adâncă, sculptată de lupte și gânduri, păstrează urmele unei națiuni întregi. Ochii săi, umbriți de război, dar luminați de ideal, privesc dincolo de timp, încărcați de povara unui destin tragic, dar demn.
Barba sa deasă, precum pădurile munților Orăștiei, îi învăluie trăsăturile aspre, iar liniile feței spun povestea unor bătălii care nu au fost doar ale lui, ci ale unui întreg popor.Fundalul picturii este un amestec de tonuri dramatice ce poartă ecoul unor vremuri aspre.In pictură cumva se simte tăria unui rege care a ales moartea în locul umilinței, transformându-se astfel într-un simbol etern al rezistenței și al libertății.
Prin această lucrare, am dorit să imortalizez nu doar un portret, ci o întreagă epopee. Decebal nu este doar un personaj al trecutului – el este o prezență vie, o umbră care ne veghează și astăzi, amintindu-ne de curaj, onoare și sacrificiu. Fiecare trăsătură, fiecare reflex de lumină este un omagiu adus celui care a fost și va rămâne ultimul rege al dacilor."
Notă Istorică -pentru cei interesați
Dacia s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele Decebal. Deși mai restrâns ca arie geografică decât Regatul lui Burebista (82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine organizat.
Limitele statului dac în timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.) au fost: în nord, Carpații Păduroși; în est, Pontul Euxin; în sud, munții Haemus (Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie. Progresele înregistrate în acest timp de societatea dacică erau multiple și importante: o populație numeroasă și grupată în jurul multor dave în care pulsa o vie activitate economică, legături comerciale cu lumea greco-romană, o cultură înfloritoare cu puternice elemente originale.
Regele Decebal a avut mai multe războaie cu romanii, care îi vor recunoaște abilitățile militare și politice. La începutul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius făcea regelui dac următorul portret elogios:
”Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucru el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor.”
Pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia ,altarul dacilor ,se poate citi textul "DECEBALVS PER SCORILO". Unele interpretări îl consideră în limba dacă, posibilul sens fiind de ”Decebal fiul lui Scorilo”
Încă din primul an de domnie, din anul 85, Decebal se confrunta cu o situație dificilă. Roma organizează prima campanie în inima Daciei.
Împăratul Domițian, pentru a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armată comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să treacă Dunărea. Într-un defileu carpatic, Decebal atrage forțele romane într-o cursă. Comandantul roman cade în luptă, iar Decebal duce în Munții Orăștiei prada de război: prizonieri, trofee și stindardul legiunii a V-a. Marea bătălie are loc la Tapae.La un an de la victorie, în 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus atacă din nou regatul lui Decebal, pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal așteaptă în defilelul de la Tapae. Confruntarea se încheie cu victoria romană.
Deși înfrânt de romani, din cauza dificultăților întâmpinate de armatele imperiale în Pannonia în lupta cu quazii și marcomanii, care-l sprijiniseră pe regele dac, Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domițian în anul 89. Decebal era numit client al Romei, iar regatul său, regat clientelar, primea meșteri mineri, instructori militari etc..
În schimbul unor subvenții în bani și ingineri, Decebal se recunoaște rege clientelar al Romei și continuă, în următorii 12 ani de pace, să-și consolideze puterea și statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipată și instruită. Se inițiază un vast program de construcții civile și militare, îndeosebi în regiunea Munților Orăștie. Încearcă să stabilească relații cu popoare și state inamice Romei.Confruntările dintre daci și romani au reînceput în timpul împăratului Traian. La începutul anului 101, armata romană, condusă chiar de împărat, după ample pregătiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu 13-14 legiuni și alte unități auxiliare (în total circa 150.000 de soldați).
La 25 martie 101 împăratul părăsește Roma, traversează Dunărea pe poduri de vase la Lederata (Ramna) și Dierna (Orșova) pătrunzând în Dacia prin Banat. Dio Cassius menționează episodul în care burii germanici cu aliații lor îi trimit lui Traian o ciupercă uriașă pe care era scris un mesaj prin care romanii sunt sfătuiți pentru binele lor să se întoarcă la Roma. Are loc bătălia de la Tapae, în vara anului 101, iar Decebal încearcă să oprească înaintarea romană. Bătălia se încheie cu victoria romană.
În iarna și primăvara anului 102, Decebal este înfrânt la Nicopolis ad Istrum și în Dobrogea la Adamclissi. În toamna anului 102, Decebal este silit să încheie o pace zdrobitoare pentru Dacia: regele dac trebuia să dărâme zidurile cetăților, să cedeze o serie de teritorii și să renunțe la orice independență în politica externă.Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, înalță, între Drobeta și Pontes, în anii 103-105, un pod peste Dunăre, pe care legiunile romane îl trec în vara anului 105, inițiind cel de-al doilea război dacic.
Abandonat de aliați, atacat prin Banat, Valea Oltului și Moldova, constrâns continuu la defensivă, Decebal se retrage în citadela din Munții Orăștiei. După cucerirea puternicelor cetăți care păzeau accesul spre capitală: Blidaru, Costești, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna, Tilișca, legiunile romane încep asediul Sarmizegetusei.În ciuda rezistenței, cetatea este cucerită și distrusă din temelii. Decebal, împreună cu câteva căpetenii, reușește să părăsească cetatea încercând să continue rezistența împotriva romanilor în interiorul țării.
Este urmărit de cavaleria romană și pentru a nu cădea viu în mâinile dușmanului, Decebal s-a sinucis, ceea ce este atestat de stela funerară de la Filippi a lui Tiberius Claudius Maximus, ofițerul care a adus împăratului Traian capul și mâna dreaptă a lui Decebal, la Ranisstorum, existând și ipoteza că ar fi fost trădăt ,de unii dintre camarazi.O mare parte a teritoriului statului dac (Transilvania, Banatul și Oltenia) a fost transformată în vara anului 106 în provincie romană numita Dacia Felix, cu capitala situată la 40 de km de vechea capitală (incendiată în războiul dac din 105-106), purtând numele de Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegetusa. Muntenia și sudul Moldovei au fost încorporate în provincia Moesia Inferior.După înfrângerea dacilor, Traian a organizat la Roma o festivitate mare și costisitoare, de 123 de zile. Zeci de mii de daci au fost duși în sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia Romană pentru a evita sclavia.
Detaliile celor două conflicte, grele și sângeroase au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian, construită în Roma de Apolodor din Damasc (în 113), precum și de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, din Dobrogea.Cu ajutorul foarte bogatului tezaur al regatului dac și cu aurul extras din minele de aur de la Roșia Montana, Imperiul Roman se va redresa financiar. Astfel, deși capitala provinciei romane (coloniei) era Ulpia Traiana Sarmisegetusa, cel mai important oraș din teritoriu era Apullum (Alba Iulia), oraș prin care trecea aproape întreaga cantitate de aur ce lua drumul vestic. Tot Dacia va mai oferi Imperiului mai multe legiuni militare alcătuite exclusiv din daci care vor lupta în multe colțuri ale Europei."
Notă-Cronică
„Decebal nu a fost numai o mare personalitate a istoriei românești, ci și arhetipul unui popor mare și vechi ... Herodot mărturisește că dacii erau "cei mai curajoși și cei mai onești" dintre traci , locuitorii stravechi ai spațiului dintre Munții Carpați și Fluviul Dunărea ."
Detalii tehnice
- Titlu:Regele
- Autor: S.Andrei alias Noktys
- Dimensiuni: 40 x 30 cm
- Tehnică: Ulei pe carton special- fine art professional
- Anul finalizării: 2016
- Colecția: Rădăcini Naționale (inclusă în catalog)
Disponibilitate
- Status: Disponibil
Variante disponibile:
- Unicat: Disponibil
- Canvas printing: Disponibil- 👉Aici
- (dimensiunile pot fi personalizate)
- Ediție limitată: Disponibil 50/50 Exemplare la nivel mondial.Seria I👉Aici
- (dimensiunile pot fi personalizate)
- NFT:
- Noktys Rarible :👉Aici
- Noktys Open Sea:👉 Aici
Daca va place acest blog, va puteti abona in partea din dreapta a acestui blog ,de asemenea puteti impartasii ceea ce va place cu piretnii dumneavoastra din spatiile social media prin distribuirea articolului.
- Pentru orice informație, colaborări sau achiziții, nu ezitați să mă contactați!
Sunt aici pentru a răspunde întrebărilor dumneavoastră și pentru a discuta idei interesante. - 👉Contactați-ma Aici
Copyright
© All Copyright reserved by Noktys Art House
The King
Decebalus - The Last King of the Dacians
King of Dacia - Decebalus He ruled between 85-106 Ac
(Born ca. 55-60 -died 106 Ac. He was the son of Scorilo)
King of Dacia - Decebalus He ruled between 85-106 Ac
(Born ca. 55-60 -died 106 Ac. He was the son of Scorilo)
Author's description:
„This artwork represents a visual incursion into the soul of a bygone era, but which continues to pulsate through the collective memory of a nation. The face of King Decebalus takes shape under the strokes of my brush, not just as a historical figure, but as a living force, frozen on the verge of immortality like a Christ of the Romanian nation. I wanted to reproduce in this painting not only the physical appearance of the great leader, but also the essence of his spirit – a mixture of nobility, determination, bravery and sacrifice.
His deep gaze, sculpted by struggles and thoughts, preserves the traces of an entire nation. His eyes, shadowed by war, but illuminated by ideal, look beyond time, burdened by the burden of a tragic but dignified destiny.
His thick beard, like the forests of the Orăștie mountains, envelops his harsh features, and the lines of his face tell the story of battles that were not only his, but of an entire people. The background of the painting is a mixture of dramatic tones that carry the echo of harsh times. In the painting, one somehow feels the strength of a king who chose death instead of humiliation, thus transforming himself into an eternal symbol of resistance and freedom. With this work, I wanted to immortalize not just a portrait, but an entire epic. Decebal is not just a character from the past – he is a living presence, a shadow that watches over us even today, reminding us of courage, honor and sacrifice. Every feature, every reflection of light is a tribute to the one who was and will remain the last king of the Dacians.."
Historical Note:
Dacia was at the height of its power under King Decebalus. Although smaller in geographical area than the Kingdom of Burebista (82-44 BC) - encompassing Transylvania, Banat, Oltenia, central and southern Moldavia, the new state was stronger and better organized.
The boundaries of the Dacian state during Burebista's time (82-44 BC) were: in the north, the Wooded Carpathians; in the east, the Euxine Pontus; in the south, the Haemus Mountains (Balkan Mountains); in the west, the Middle Danube. The progress made by Dacian society during this time was multiple and important: a large population grouped around many davas in which a lively economic activity pulsed, commercial ties with the Greco-Roman world, a flourishing culture with strong original elements.
King Decebalus had several wars with the Romans, who would recognize his military and political abilities. At the beginning of the 3rd century, almost 150 years after Decebalus's claim, the Roman historian Dio Cassius gave the following eulogious portrait of the Dacian king:
"He was very skilled in war and skillful in action, knowing how to choose the opportunity to attack the enemy and retreat in time. Skilled in laying traps, he was brave in battle, knowing how to skillfully use a victory and escape defeat, for which he was for a long time a feared enemy of the Romans."
On a funerary vessel discovered at Sarmizegetusa Regia, the altar of the Dacians, the text "DECEBALVS PER SCORILO" can be read. Some interpretations consider it in the Dacian language, the possible meaning being "Decebalus son of Scorilo"
From the first year of his reign, in the year 85, Decebalus was faced with a difficult situation. Rome organized its first campaign in the heart of Dacia.
Emperor Domitian, in order to punish Decebalus, sends an army commanded by the prefect of the Praetorian Guard, Cornelius Fuscus, to cross the Danube. In a Carpathian gorge, Decebalus lures the Roman forces into a trap. The Roman commander falls in battle, and Decebalus takes the spoils of war to the Orăștie Mountains: prisoners, trophies and the banner of the 5th legion. The great battle takes place at Tapae. A year after the victory, in 88, a Roman army led by Tettius Iulianus attacks Decebalus' kingdom again, entering Dacia through Banat. Decebalus waits in the gorge at Tapae. The confrontation ends with a Roman victory.
Although defeated by the Romans, due to the difficulties encountered by the imperial armies in Pannonia in the fight against the Quadi and Marcomanni, who had supported the Dacian king, Decebalus concluded an advantageous peace with the emperor Domitian in the year 89. Decebalus was called a client of Rome, and his kingdom, a client kingdom, received mining craftsmen, military instructors, etc..
In exchange for subsidies in money and engineers, Decebalus recognized himself as a client king of Rome and continued, in the following 12 years of peace, to consolidate his power and state. The process of centralizing the Dacian state was accelerated, the army was equipped and trained. A vast program of civil and military construction was initiated, especially in the Orăștie Mountains region. He tried to establish relations with peoples and states hostile to Rome.
The confrontations between the Dacians and the Romans resumed during the reign of Emperor Trajan. At the beginning of 101, the Roman army, led by the emperor himself, after extensive preparations of almost 3 years, attacked Dacia with 13-14 legions and other auxiliary units (a total of about 150,000 soldiers).
On March 25, 101, the emperor left Rome, crossed the Danube on bridges of boats at Lederata (Ramna) and Dierna (Orșova), entering Dacia through Banat. Dio Cassius mentions the episode in which the Germanic Boers with their allies sent Trajan a giant mushroom on which was written a message advising the Romans to return to Rome for their own good. The Battle of Tapae took place in the summer of 101, and Decebalus tried to stop the Roman advance. The battle ended with a Roman victory.
In the winter and spring of 102, Decebalus was defeated at Nicopolis ad Istrum and in Dobrogea at Adamclissi. In the autumn of 102, Decebalus was forced to conclude a crushing peace for Dacia: the Dacian king had to tear down the walls of the fortresses, cede a number of territories and give up any independence in foreign policy. By order of Trajan, Apollodorus of Damascus, the most famous engineer of the era, built, between Drobeta and Pontes, in the years 103-105, a bridge over the Danube, which the Roman legions crossed in the summer of 105, initiating the Second Dacian War.
Abandoned by the allies, attacked through Banat, the Olt Valley and Moldavia, constantly forced to the defensive, Decebalus retreats to the citadel in the Orăștie Mountains. After conquering the powerful fortresses that guarded the access to the capital: Blidaru, Costești, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna, Tilișca, the Roman legions begin the siege of Sarmizegetusa. Despite the resistance, the fortress is conquered and destroyed from the foundations. Decebalus, together with several captains, manages to leave the fortress, trying to continue the resistance against the Romans inside the country.
He is pursued by the Roman cavalry and in order not to fall alive into the hands of the enemy, Decebalus committed suicide, which is attested by the funerary stele from Philippi of Tiberius Claudius Maximus, the officer who brought Emperor Trajan the head and right hand of Decebalus, at Ranisstorum, there is also the hypothesis that he was betrayed by some of his comrades.
A large part of the territory of the Dacian state (Transylvania, Banat and Oltenia) was transformed in the summer of 106 into a Roman province called Dacia Felix, with the capital located 40 km from the old capital (burned down in the Dacian war of 105-106), bearing the name of Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegetusa. Wallachia and southern Moldavia were incorporated into the province of Moesia Inferior. After the defeat of the Dacians, Trajan organized a large and expensive 123-day festival in Rome. Tens of thousands of Dacians were taken into slavery in Rome, other tens of thousands of Dacians fled Roman Dacia to avoid slavery.
The details of the two conflicts, heavy and bloody, were reported by the Roman historian Dio Cassius, but the best commentaries are the bas-reliefs on Trajan's Column, built in Rome by Apollodorus of Damascus (in 113), as well as on the triumphal monument at Adamclissi, in Dobrogea. With the help of the very rich treasury of the Dacian kingdom and the gold extracted from the gold mines at Roșia Montana, the Roman Empire would recover financially. Thus, although the capital of the Roman province (colony) was Ulpia Traiana Sarmisegetusa, the most important city in the territory was Apullum (Alba Iulia), a city through which almost the entire amount of gold that took the western route passed. Dacia will also offer the Empire several military legions composed exclusively of Dacians who will fight in many corners of Europe."
Note
"Decebalus was not only a great personality of Romanian history, but also the archetype of a great and ancient people ... Herodotus testifies that the Dacians were "the bravest and most honest" of the Thracians, the ancient inhabitants of the space between the Carpathian Mountains and the Danube River."
Technical details:
- Title:The King
- Author: S.Andrei alias Noktys
- Dimensions: 40 x 30 cm
- Technique: Oil on carboard
- Finished in year: 2016
- Collection: National roots (included in catalog)
Availability:
- Status: Available
Available variants:
- Unique: Available
- Canvas printing: Available 👉 Here
- (dimensions can be customized)
- Limited edition: Available 50/50 pieces at worldwide. Series I 👉Here
- (dimensions can be customized)
- NFT:
- Noktys Rarible :👉 Here
- Noktys Open Sea:👉 Here
- For any information, collaborations or purchases, do not hesitate to contact me!
- I am here to answer your questions and discuss interesting ideas.
- 👉 Contact me here
© All Copyright reserved by Noktys Art House
