Pontifex
Descrierea autorului:
„Uneori, spiritele devin captive în colivii de aur, iluzionându-se că dețin controlul asupra materiei cu intenția evidentă de a o domina, când, de fapt, sunt doar sclavii unui tron nevăzut. Înfășurat în greutatea veșmintelor sacre, sub povara tiarei, Pontifex nu este doar ipostaza unui mare conducătorul spiritual al vremurilor, prins în tesătură de intrigici , el este arhitectul celui mai vechi sistem politic al lumii, travestit în religie.
Două milenii de furtuni și revoluții, de genocid și teroare, de dogme și "purificări divine" prin foc-inchiziția printe alte metode de tortură, foamete, crime și crutiade, au ridicat un bastion între credință și putere, între sacru și profan.Simbolistica lui "Pontifex" ,o falsă iluzie a divinității care a aprins ruguri și a împărțit sentințe, în numele unei divinități al cărei adevărat chip rămâne o enigmă.Spiritul sau încearcă să mențină ordine într-un sistem care a rezistat avalanșei timpului prin subjugarea socială, inducere a fricii și a manipulari maselor prin teroare și iluzii adaptate vremurilor sub semnul "Crucii".
Dar ce se ascunde dincolo de zidurile acestui imperiu al credinței? O chemare divină sau o mașinărie de subjugare socială? O călăuzire spre lumină sau o orchestrare a fricii? Sub simbolul crucii, Pontifex a purtat războaie „sfinte”...Dacă războiul este „sfânt”, iar slujitorii divinității ucid și controlează prin teroare, atunci diavolul mai există cu adevărat? Sau, așa cum sugera Vlad Țepeș "Dracula", el s-a deghizat în "îngeri" și poartă acum veșminte albe? Dacă mitologia spune că diavolul ispitește prin iluzii, ce este mai mare ispită decât o credință dogmatică transformată în unealtă de putere?Altfel cum un razboi poate fi numit"Sfant"...?
Oare cât din această luptă este o chemare divină și cât este o capcană a propriului ego? În spatele privirii sale grave se ascunde oboseala unui spirit care, în încercarea de a ține în echilibru lumea, se pierde pe sine. Într-o realitate în care dogmele sunt contestate, iar timpul devorează imperii, Pontifex devine simbolul supremului paradox: omul care caută să domnească peste materie, dar care sfârșește sufocat de propria-i umbră.Un fals simbol al divinitatii animat de un spirit, un biet corp uman care ține piept unui potop de evenimente istorice și fenomene sociale și, chiar dacă se clatină, încă mai rezistă.De la înălțimea poziției pe care o deține , perspectiva asupra lumii îl întărește în convingerea că a fost ales pentru a fi liderul spiritual într-o lume materialistă și mercantilă.
Pontifex este omul care se crede ales, dar care sfârșește mereu înghițit de propria sa umbră. El rezistă, animat de spirit, dar prizonier al materiei. Privirea sa nu reflectă doar autoritate, ci și îndoiala. Ce rămâne dintr-un conducător când își dă jos coroana? Și ce se întâmplă când spiritul, însetat de absolut, descoperă că este la fel de fragil ca materia, lutul... pe care-l disprețuiește?"
În fond, Pontifex nu este altceva decât supremația iluzorie a spiritului – un Lucifer prăbușit din Paradis, un conducător al proscrișilor, un arhitect al unei lumi în care dogma și puterea s-au contopit într-o farsă monumentală. Prin veșmintele sale grele, prin coroana sa aurită și prin sentințele sale "divine", el nu întrupează credința, ci o travestire a ei, un simulacru menit să sufoce ceea ce este cu adevărat divin.Adevărata credință nu are nevoie de războaie sfinte si nici de "slujitori". Adevărata spiritualitate nu se hrănește cu sânge și teroare.
Cei care refuză să fie îngenuncheați de această mascaradă – cei care nu s-au lăsat seduși de iluzia autorității sacre – sunt cei care au descoperit Divinitatea dincolo de zidurile templelor corupte, dincolo de legile făcute de oameni în numele zeilor lor închipuiți. Ei nu au nevoie de un Pontifex, pentru că au deja ceea ce aceste umbre nu pot avea: conexiunea autentică cu sacrul, cu spiritul și în esență cu divinitatea.De-a lungul mileniilor, crimele și nedreptățile comise în numele divinității au sfâșiat lumea, lăsând în urmă un tron construit pe cenușă și suferință. Dar ce se întâmplă când masca se prăbușește? Ce rămâne din acest Pontifex, când ultimul templu cade, când ultima dogmă este zdruncinată, iar ultimul său supus își ridică privirea și vede Adevărul?
Doar atunci când oamenii își vor dori cu adevărat să-și rupă lanțurile pe care acum încă le venerează unii dintre ei, doar când vor alege să spulbere ceața din mintea lor, acești șarlatani – criminali, ipocriți și meschini – vor dispărea, și lumea va putea deveni, în sfârșit, un paradis.Singurul lucru care se apropie cu adevărat de ceea ce putem numi divin, în această existență infernală, este Iubirea. Dar și ea, asemenea divinității, este rară, trădată, confundată cu iluzii și minciuni, manipulată de aceiași vânzători de speranțe false. Din această cauză, pământul e secătuit de ură, de războaie și crime – pentru că acești negustori de iluzii, deghizați în mesageri ai iubirii și ai divinității, sunt exact contrariul a ceea ce pretind a fi.Istoria îi demască. Ei sunt, fără excepție, aceia care au aprins ruguri și au declanșat masacre, care au săpat frică și au cumpărat supunere. Ei sunt cei care au sculptat infernul pe pământ și i-au spus „mântuire.” Cât timp astfel de sociopați vor exista printre noi, lumea nu va cunoaște altceva decât suferință și nu va fi niciodată pace.Ei asta vor și azi, razboi și suferință...
Și atunci, ce este Pontifex? Un mit spulberat? O figură ridicolă care încă încearcă să domnească peste o umanitate care începe să nu mai credă? Sau doar un pion al aceluiași joc etern, în care lanțurile devin aurite, iar sclavii își adoră călăii mai departe...?
Nu confundati religia cu divinitatea sau dumnezeu cum vreti sa-i spuneti, sunt doua lucuri diferite care nu au nimic in comun.Nu confundati spiritualitatea cu "sfintii" biserica si alte mizerii sataniste facute de om. Nu au nimic in comun ,nici cu dumnezeu nici cu divinitatea. Bisercile de cand exista pe pamant sunt doar niste cazarme militare si vechile sedii politice de conducere si suprematie din care o adunatura de psihopati au modelat lumea si cursul vietii pe pamant, prin slavi formati cu teori inciupuite si temeri induse prin tortura ,santaje si ,psihoze profesioniste de manipulare in masa in socopuri strict personale si de putere sub "semnul crucii si in numele divinitatii".
Daca exista aceasta divinitate si malefic, maleficul si iadul este aici pe pamant ,divinul nu stim inca unde este dar putem presupune ca ,daca exista un adevarat "Trimis"al diivinitatii pe pamant acela este iubirea si atat ,oamenii toti sunt o apa si un pamant, nimeni nu este mai presus de nimic si nimeni, noi le dam importante diferite in funcite de context doar.”
Detalii tehnice
- Titlu: Pontifex
- Autor: S.Andrei alias Noktys
- Dimensiuni: 40 x 30 cm
- Tehnică: Ulei pe carton special- fine art professional
- Anul finalizării: 2017
- Colecția: Atrocități și discrepanțe sociale (inclusă în catalog)
Disponibilitate
- Status: Disponibil
Variante disponibile:
- Unicat: Disponibil 👉Aici
- Canvas printing: Disponibil- 👉Aici
- (dimensiunile pot fi personalizate)
- Ediție limitată: Disponibil 50/50 Exemplare la nivel mondial.Seria I👉Aici
- (dimensiunile pot fi personalizate)
- NFT:
- Noktys Rarible :👉Aici
- Noktys Open Sea:👉 Aici
Daca va place acest blog, va puteti abona in partea din dreapta a acestui blog ,de asemenea puteti impartasii ceea ce va place cu piretnii dumneavoastra din spatiile social media prin distribuirea articolului.
- Pentru orice informație, colaborări sau achiziții, nu ezitați să mă contactați!
Sunt aici pentru a răspunde întrebărilor dumneavoastră și pentru a discuta idei interesante. - 👉Contactați-ma Aici
Copyright
© All Copyright reserved by Noktys Art House
Pontifex
Author's description:
"Sometimes, spirits become captives in golden cages, deluding themselves that they have control over matter with the obvious intention of dominating it, when, in fact, they are only slaves to an unseen throne. Wrapped in the weight of sacred vestments, under the burden of the tiara, the Pontifex is not only the hypostasis of a great spiritual leader of the times, caught in a web of intrigues, he is the architect of the oldest political system in the world, disguised as religion.
Two millennia of storms and revolutions, of genocide and terror, of dogmas and "divine purifications" by fire-inquisition among other methods of torture, famine, murders and crusades, have erected a bastion between faith and power, between the sacred and the profane. The symbolism of the "Pontifex", a false illusion of the divinity who lit pyres and handed out sentences, in the name of a divinity whose true face remains an enigma. His spirit tries to maintain order in a system that has resisted the avalanche of time through social subjugation, fear-inducing and mass manipulation through terror and illusions adapted to the times under the sign of the "Cross".
But what is hidden beyond the walls of this empire of faith? A divine call or a machine of social subjugation? A guidance towards light or an orchestration of fear? Under the symbol of the cross, the Pontifex waged "holy" wars... If war is "holy", and the servants of divinity kill and control through terror, then does the devil really still exist? Or, as Vlad Tepes "Dracula" suggested, has he disguised himself as "angels" and now wears white robes? If mythology says that the devil tempts through illusions, what greater temptation is there than a dogmatic faith transformed into a tool of power? Otherwise, how can a war be called "Holy"...?
How much of this struggle is a divine calling and how much is a trap of one's own ego? Behind his serious gaze lies the weariness of a spirit that, in trying to keep the world in balance, loses itself. In a reality where dogmas are challenged and time devours empires, Pontifex becomes the symbol of the ultimate paradox: the man who seeks to rule over matter, but who ends up suffocated by his own shadow. A false symbol of divinity animated by a spirit, a poor human body that withstands a flood of historical events and social phenomena and, even if it falters, still resists. From the height of the position he holds, the perspective on the world strengthens him in the conviction that he has been chosen to be the spiritual leader in a materialistic and mercantile world.
Pontifex is the man who believes himself chosen, but who always ends up swallowed by his own shadow. He resists, animated by the spirit, but a prisoner of matter. His gaze reflects not only authority, but also doubt. What remains of a leader when he takes off his crown? And what happens when the spirit, thirsting for the absolute, discovers that it is as fragile as matter, the clay... which it despises?"
After all, the Pontifex is nothing more than the illusory supremacy of the spirit - a Lucifer fallen from Paradise, a leader of the outcasts, an architect of a world in which dogma and power have merged into a monumental farce. Through his heavy robes, his golden crown and his "divine" sentences, he does not embody faith, but a travesty of it, a simulacrum designed to stifle what is truly divine. True faith does not need holy wars or "servants". True spirituality does not feed on blood and terror.
Those who refuse to be bowed down to this masquerade—those who have not been seduced by the illusion of sacred authority—are those who have discovered Divinity beyond the walls of corrupt temples, beyond the laws made by men in the name of their imagined gods. They do not need a Pontifex, for they already have what these shadows cannot have: an authentic connection to the sacred, to the spirit, and ultimately to divinity. Over the millennia, crimes and injustices committed in the name of divinity have torn the world apart, leaving behind a throne built on ashes and suffering. But what happens when the mask crumbles? What remains of this Pontifex, when the last temple falls, when the last dogma is shaken, and his last subject looks up and sees the Truth?
Only when people truly want to break the chains that some of them still worship, only when they choose to dispel the fog from their minds, will these charlatans – criminals, hypocrites and petty – disappear, and the world can finally become a paradise. The only thing that truly comes close to what we can call divine, in this infernal existence, is Love. But it, like divinity, is rare, betrayed, confused with illusions and lies, manipulated by the same sellers of false hopes. Because of this, the earth is drained of hatred, wars and crimes – because these merchants of illusions, disguised as messengers of love and divinity, are exactly the opposite of what they claim to be. History exposes them. They are, without exception, the ones who lit pyres and unleashed massacres, who dug fear and bought obedience. They are the ones who carved hell on earth and called it "salvation." As long as such sociopaths exist among us, the world will know nothing but suffering and there will never be peace. That is what they want today, war and suffering...
And then, what is the Pontifex? A shattered myth? A ridiculous figure who still tries to rule over a humanity that is beginning to stop believing? Or just a pawn in the same eternal game, in which chains become gilded, and slaves worship their executioners further...?
Do not confuse religion with divinity or god whatever you want to call it, they are two different things that have nothing in common. Do not confuse spirituality with "saints" the church and other man-made satanic messes. They have nothing in common, neither with God nor with divinity. The churches since they existed on earth are just military barracks and the old political headquarters of leadership and supremacy from which a gathering of psychopaths have shaped the world and the course of life on earth, through slaves formed with ingrained theories and fears induced through torture, blackmail and, professional psychoses of mass manipulation in strictly personal and power-hungry accounts under the "sign of the cross and in the name of divinity".
If this divinity and evil exist, evil and hell are here on earth, the divine we do not yet know where it is but we can assume that, if there is a true "Messenger" of divinity on earth, that is love and that's it, all people are one water and one earth, no one is above anything and no one, we give them different importance depending on the context only."
Technical details:
- Title:Pontifex
- Author: S.Andrei alias Noktys
- Dimensions: 40 x 30 cm
- Technique: Oil on carboard
- Finished in year: 2017
- Collection: Atrocities and social discrepancies (included in catalog)
Availability:
- Status: Available
Available variants:
- Unique: Available 👉 Here
- Canvas printing: Available 👉 Here
- (dimensions can be customized)
- Limited edition: Available 50/50 pieces at worldwide. Series I 👉Here
- (dimensions can be customized)
- NFT:
- Noktys Rarible :👉 Here
- Noktys Open Sea:👉 Here
- For any information, collaborations or purchases, do not hesitate to contact me!
- I am here to answer your questions and discuss interesting ideas.
- 👉 Contact me here
© All Copyright reserved by Noktys Art House
