La Balada de los Espíritus
(Balada spiritelor)
Descriere de autor:
Sub cerul sângeriu, încărcat de amintiri uneori dureroase, unde timpul pare să se destrame într-un paradox vibrant de culoare, dar învăluit într-o tăcere profundă, un mariachi al eternității își pleacă fruntea. Chipul său nu aparține vieții, dar nici morții; este o mască sacră, temporară, precum o calaveră ce poartă în orbite ecoul sufletelor întoarse acasă.Această figură, inspirată evident din tradiția Día de los Muertos, deși poate crea la prima vedere impresia confuză a unei jeliri a sfârșitului, în realitate, el îl îmblânzește prin armonie, vibrație și puritate. Zâmbetul osos, tensionat între ironie și seninătate, devine în acest context un limbaj al spiritului: moartea, în fond, nu este absență, este continuitatea călătoriei noastre din materie captivă înapoi spre lumină .Am redat instrumentul său, ca o chitară prăfuită, asemenea unei coloane vertebrale a universului , ea ilustrează vibrația dintre lumi, legând carnea efemeră de suflul etern.Am ales aceste nuanțe de roșu adânc și tonalități ușor sobre ale fundalului pentru a sugera pulsul vieții, ca un altar viu și sacru, încărcat de sânge, pasiune și amintiri ancestrale. Aici, materia se dizolvă, iar spiritul capătă formă. Am conceput tușele ca pe niște răni ce rămân deschise atunci când ne mai rămân doar sufletele alături, undeva aproape..., în rezonanță cu vibrația noastră interioară. În această viziune, galbenul incandescent trasează hotarul fragil dintre „a fi” și „a nu mai fi”, dintre existență și transcendere.
Deși, la o privire aproape „radiografică”, lucrarea ar putea fi percepută generic ca simbolizând moartea, ea nu reprezintă acest lucru. Este o creație simbolică ce ilustrează simbioza dintre sacru, viață și veșnicie. Este o punte deschisă la miezul nopții, când porțile eternității se întredeschid, iar cei plecați fizic revin ca prezențe pline de armonie și sens, asemenea unei amintiri sau unei trăiri vii care se întoarce în viața noastră sub forma unui ecou.Día de los Muertos, în fond, nu este o celebrare a sfârșitului, ea simbolizează o declarație profundă de iubire față de spirit, o mărturie că, dincolo de fragilitatea trupului, existența continuă să cânte.
Día de los Muertos reprezintă o fuziune veche de mii de ani între ritualurile indigene prehispanice ale popoarelor mesoamericane (azteci, mayași, tolteci), care vedeau moartea ca parte firească a vieții, și tradițiile catolice spaniole, în special Ziua Tuturor Sfinților și Ziua Tuturor Sufletelor. Se crede că în aceste zile spiritele celor decedați se întorc pe pământ pentru a-și vizita familiile, fiind întâmpinate cu ofrande și celebrare, nu cu jale, așa cum se întâmplă în cazul multor alte culturi.Popoarele antice din Mexic considerau moartea o continuare naturală a vieții, nu un sfârșit, o perspectivă cu care rezonez profund. În urma unor studii mai aprofundate, realizate înainte de a da viață acestei picturi, am descoperit că aztecii, de exemplu, aveau festivaluri dedicate zeiței morții, Mictecacihuatl, iar familiile ofereau hrană, apă și alte necesități pentru a-i ajuta pe cei plecați în călătoria lor spre Lumea de Dincolo. Ei considerau că cei decedați rămân membri ai comunității, prezenți prin memorie și spirit.Odată cu cucerirea spaniolă, ritualurile indigene au fost sincronizate cu sărbătorile catolice din 1–2 noiembrie. Această sincretizare a dat naștere sărbătorii moderne, care îmbină elemente prehispanice cu cele creștine. Ofrendas, un element distinct al acestei tradiții fascinante, se referă la altarele create de familii, decorate cu gălbenele (cempasúchil), lumânări, fotografii, mâncare (tamales, pan de muerto) și obiecte personale, menite să ghideze și să întâmpine spiritele. Familiile merg apoi la morminte, le curăță, le decorează și petrec timp acolo, celebrând memoria celor dragi. Alte simboluri centrale sunt craniile (calaveras), adesea din zahăr, și scheletele (calacas), care reflectă o relație familiară și firească cu moartea.
Astfel, Día de los Muertos rămâne o celebrare vibrantă a vieții și a morții, menținând viu legământul dintre cei vii și cei plecați,o tradiție recunoscută de UNESCO ca Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanității.
Această cultură profund spirituală, născută în Mexic, este una dintre favoritele mele la nivel mondial.Deși unele dintre creațiile mele au ajuns deja în acea parte a lumii, eu încă nu am reușit (fizic) deși această cultură mă fascinează din copilărie. Însă timpul nu este pierdut; până atunci, comemorez alături de ei, în felul meu, Día de los Muertos.
Detalii pictură
- Titlu: La Balada de los Espíritus
- Autor: S.Andrei alias Noktys
- Dimensiuni: 40x30 0cm
- Tehnică: Ulei pe placaj gros fine art
- Anul finalizării: 2020
- Colecția: La granița cunoașterii (inclusă în catalog)
Disponibilitate
- Status: Disponibil :Aici
© All Copyright reserved by Noktys Art House
La Balada de los Espíritus
Author's description:
Comming soon..!
Technical details:
- Title:La Balada de los Espíritus
- Author: S.Andrei alias Noktys
- Dimensions: 40x30 cm
- Technique: Oil on plywood
- Finished in year: 2020
- Collection: At frontier of knowledge (included in the catalog)
Availability:
- Status: Available Here
© All Copyright reserved by Noktys Art House
