„Katharina Siegel”
Iubirea secretă a lui Vlad Țepeș
Descrierea autorului:
„Katharina Siegel și Vlad Țepeș...O fată de condiție modestă și un voievod sangeros.
O poveste de iubire romantică ,zbuciumată și pasională care a intrat în legendă.Parfumul ei străbate secolele și ne incita imaginația.Încercând să dezlege misterul unei relații imposibile,care totuși a rezistat 20 de ani,în ciuda tuturor piedicilor, tabloul readuce în lumina omului modern portretul ei descoperit printre paginile îngălbenite de vreme.Poate că din silueta ei zveltă de codană,din ochii albaștri și plini de viață,din făptura ei gingașă,vom înțelege care a fost cheia care a deschis fortăreața sufletului unui voievod cu faima de vampir.
Este cunoscută ca fiind una dintre cele mai importante iubite ale domnului Țării Românești : Vlad Țepeș
Cine ar fi crezut că inima de gheaţă a crudului voievod valah Vlad Țepeş a fost cucerită? De fiica unui ţesător sas din Corona, numele cetăţii Braşovului din acele timpuri.
Katharina este numele femeii care a fost copleşită cu…multă tandreţe de către cel intrat în memoria colectivă sub numele de "Dracula". Timp de peste 20 de ani a durat această relaţie, din care au rezultat cinci copii. Se pare că această femeie a fost singura fiinţă pentru care "Dracula" a făcut crize de gelozie…
Se spune că din momentul în care a văzut-o pe Katharina, Vlad Ţepeş a uitat complet de celelalte aventuri galante, printre care Ursulla din Schassburg/Sighişoara, Erika din Bistriţa şi Lize din Hermannstadt/Sibiu.
Conform unor relatări ale cronicilor, se pare că multe din actele pline de cruzime ale voievodului se datorau frustrărilor, geloziei şi furiei pe care le resimţea "Dracula" departe de Katharina.
Atunci când s-au cunoscut, frumoasa săsoaică avea doar 17 ani, iar Ţepeş 34. În apropierea Crăciunului din anul 1465, câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Ţesătorilor, aflat în apropierea casei lui Vlad. Fiind împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, a sărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturor ciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii de la codana blondă cu ochi albaştri.
Era vorba despre Katharina Siegel, care se remarcă printr-o frumuseţe ieşită din comun. Fata starostelui (zunftmeister) breslei ţesătorilor, Thomas Siegel, copilărise la Mânăstirea Franciscanelor din Mahlersdorf, după ce un incendiu cumplit îi lăsase pe părinţii ei săraci lipiţi.
Sărac, bolnav şi rămas fără casă, fostul conducător al breslei ţesătorilor locuia împreună cu familia sa la rudele soţiei, Susanna, născută Fronius, în aşa-numita Casă Tartler.
(Imobilul se află şi astăzi pe strada Poarta Şchei nr. 14 şi aparţine Bisericii Evanghelice. Până în urmă cu câţiva ani, aici a funcţionat o grădiniţă. )
Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea arată că idila Prinţului Vlad, guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti.
Conform cronicilor, la 2 aprilie 1459, supărat pe taxele mari impuse de saşii din Braşov şi intrigile capilor cetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şi negustori care veneau cu marfă în cetate, pe care i-a dus lângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzi şi i-a tras în ţeapă.
Dimineaţa, sângerosul domnitor a luat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşi în ţeapă. După moartea acestora, a poruncit jefuirea şi incendierea Bisericii Bartolomeu, precum şi incendierea satului Codlea.
În timpul carnagiului, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus-o la Stâlpul Infamiei. Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat că va da foc întregii cetăţi...
Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau să fie ucişi.
Legenda spune că Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei, pe care apoi a păstrat-o pe o pernuţă de catifea. Se mai spune că, într-o zi, a surprins-o pe soţia sa că umbla în dulapul în care îşi ţinea, ca pe un obiect sacru, cosiţa. S-a supărat foc şi a bătut-o.
Vlad Țepeș vroia să o ia în căsătorie pe Katharina, dar rigorile religiei nu îi permiteau, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris, chiar, de două ori Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându-i o scrisoare de indulgență pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei. În 1462, cetatea de la sud de Carpaţi, unde s-a refugiat Ţepeş, este asediată de turci. Boierii l-au trădat, trecând de partea fratelui său, Radu cel Frumos, care era sprijinit de otomani.
Legende locale relatează că, în 1462, Anastasia s-a sinucis, aruncându-se dintr-un turn în râul ce înconjura cetatea.
Vlad Ţepeș era liber să se căsătorească, în sfârşit, cu Katharina, cu care avea deja trei copii: Vladislav „Laszlo” (n. 1456), Catherina (n. 1459) şi Christian (n. 1461). Însă un complot al foştilor săi rivali sfârşeşte prin întemniţarea lui Ţepeş la Buda, unde Matei Corvin i-a spus atunci că îl eliberează cu condiţia să o ia în căsătorie pe mătuşa sa, Elisabeta Corvin de Hunyadi. Astfel, Ţepeş a ratat oficializarea relaţiei cu Katharina. Însă a mai avut cu aceasta încă doi copii - Hanna (n. 1463) şi Sigismund (n. 1468).
Katharina i-a ramas aproape lui Dracula chiar şi după căderea acestuia de pe tron, în 1462, iar Ţepeş s-a îngrijit de toţi descendenţii săi, aşa cum atestă cărţile funciare din anul 1850 ale familiilor Draguly, Laszlo sau Siegel. Asasinarea voievodului, în 1477, a pus capăt celei de-a doua domnii şi dragostei dintre el și Katharina. Iar frumoasa care l-a cucerit până la moarte pe Dracula s-ar fi întors la mânăstire. De ce să nu recunoaştem, o poveste de dragoste spectaculoasă, pe măsura fascinantei personalităţi al lui Vlad Ţepeş. "
Această lucrare a fost realizată după o xilogravură în alb și negru, descoperită de istorici într-un manuscris personal al lui Țepeș , aceasta fiind singura imagine reprezentativă,existenta, ce ne poate contura o imagine mai clară referitoare la aspectul acestei tinere domnițe.
Pentru a nu avea riscul de a omite detalii importante , am încercat să mă inspir din acest document , astfel tinând cont de toate detaliile relatate în izvoarele istorice cât și din starea vizuală a Xilogravurii timpului...,.pentru a putea oferi o perspectiva coloră cât mai conformă cu realitatea.
Mi se pare totuși o personalitate importantă din istoria acestui popor, despre care se cunosc prea puține lucruri sau cel puțin sunt strecurate în public cu maximă zgârcenie...
Considerând că aceste valori naționale trebuie să rămână vii în memoria colectivă, am ales acest subiect și pentru faptul că nu există o pictură ,o sculptura sau alte bunuri imortale în timp. Care sa aduca aminte celor ce vor veni dupa noi... despre acest subiect interesant și frumos din vremuri in care ”Românii” lăsau constant repere demne de urmat la nivel mondial, nu doar național, ocazional...
Am un gust tot mai amar când mă gândesc la faptul că astazi până și cei care consolidează un popor, o nație, dând o identitate solidă unei societăți : pictori ,scriitorii și sculptorii în mod special, sunt tot mai puțin interesați de astfel de subiecte cu adevarat importante pentru un popor, conformându-se sau limitându-se de multe ori la nivelul solicitării mediocre, practic acestia merg foarte mult pe materie, vandabil ,capitalism, uitând esența actului creației și adevarata lor identitate și importanță pentru o societate, se pierd prin clisee comune lipsite de valoare, din toate punctele de vedere.
Trăim vremuri grele în care națiile se rup, se amestecă culturi, se pierd valori și implicit repere demne de urmat sau cel puțin de studiat.
Motiv pentru care cred că ar fi cazul ca în acest gol intelectual la nivel mondial să intre cei care au capacitatea și de-a consolida și slefui popoarele, ca în vremuri de mult apuse. Adevărații gânditori, creatori,cercetători și alți intelectuali ce pot salva culturile propiilor lor nații.
Aceste mase de mediocri și superficiali, pseudo intelectuali ,artiști vizuali și gânditori de tipul spațiilor de socializare ale blocurilor comune de spălat creier în masă, nu vor aduce nimic bun lumii. Doar vor abate oamenii care încă mai au constiința trează ,spre întuneric, spre a-și uita treptat dar sigur valorile, reperele, a dispretui propria lor nație ,propiile lor valori.
Fiind interesat de pictură ,literatură și alte ramuri intelectuale înalte, conștientizez faptul că trăim într-o luptă cruntă ce are loc între intelectuali și mediocri, sunt conștient că lupta este grea ,mai grea ca oricând.Astăzi zarurile fiind aruncate mai mult spre autodistrugere și distrugere sistematică a tot ce a fost sau mai este bun, decat spre creație ,mai mult spre majoritatea copleșitoare ce o reprezintă mediocrii, dar asta nu înseamnă că avem dreptul să dăm înapoi, trebuie să ne facem datoria demn până la capăt și să nu cedăm în fața unor reziduuri ale societații.
Daca nu va folosi ceea ce facem la nivelul la care facem acum, sigur cândva va folosi altora care vor căuta drumurile pierdute ale vieții, rădăcinile și adevăratele valori, morale ,spirituale capabile să construiască un om demn, respectabil și altruist.să poți înțelege importanța ta ca și creator ,încearcă să vezi lumea fară tine sau alții ca tine...
Știu viața unui artist cu atât mai mult în aceste vremuri morbide ale lumii, nu este departe de cea a unui martir sihastru, vei ajunge cu gândul tot timpul că trebuie să faci ceva din care să și trăiești,cultura nefiind importantă astăzi, nu-ți oferă prea mult acest ”privilegiu”.Insă gândește-te la faptul că ceea ce hrănești prin ceea ce ești,este ceea ce iei dincolo de viață dupa tine ,lăsând în urma ta fragmente,nu materie ,nu detalii, nu formalități ci esența ,nemurirea...viața și moartea într-un leagan enigmatic al existenței decalate în timp...
Probabil că, dacă am fi fost nemuritori , n-am mai fi avut nevoie de pictori, care încă din cele mai vechi timpuri au imortalizat pe pereții peșterilor mesaje care să rămână în timp.Ele sunt importante izvoare istorice datorită cărora noi astăzi stim ce a fost în trecut.
Probabil că nu am mai fi avut nevoie nici de gânditori și mari înțelepți care să ne învețe să și gândim , nu doar să trăim.
Poate ca nu am mai fi avut nevoie nici de sculptori care să ne amintească prin monumentele expuse prin parcuri sau prin locuri publice de personalitățile marcante ce au trăit printre noi. Lucrarile lor, realizate cu multă trudă ,ne unesc spiritual în jurul acestor destine exemplare precum a fost și Vlad Ţepes.
O poveste de iubire romantică ,zbuciumată și pasională care a intrat în legendă.Parfumul ei străbate secolele și ne incita imaginația.Încercând să dezlege misterul unei relații imposibile,care totuși a rezistat 20 de ani,în ciuda tuturor piedicilor, tabloul readuce în lumina omului modern portretul ei descoperit printre paginile îngălbenite de vreme.Poate că din silueta ei zveltă de codană,din ochii albaștri și plini de viață,din făptura ei gingașă,vom înțelege care a fost cheia care a deschis fortăreața sufletului unui voievod cu faima de vampir.
Este cunoscută ca fiind una dintre cele mai importante iubite ale domnului Țării Românești : Vlad Țepeș
Cine ar fi crezut că inima de gheaţă a crudului voievod valah Vlad Țepeş a fost cucerită? De fiica unui ţesător sas din Corona, numele cetăţii Braşovului din acele timpuri.
Katharina este numele femeii care a fost copleşită cu…multă tandreţe de către cel intrat în memoria colectivă sub numele de "Dracula". Timp de peste 20 de ani a durat această relaţie, din care au rezultat cinci copii. Se pare că această femeie a fost singura fiinţă pentru care "Dracula" a făcut crize de gelozie…
Se spune că din momentul în care a văzut-o pe Katharina, Vlad Ţepeş a uitat complet de celelalte aventuri galante, printre care Ursulla din Schassburg/Sighişoara, Erika din Bistriţa şi Lize din Hermannstadt/Sibiu.
Conform unor relatări ale cronicilor, se pare că multe din actele pline de cruzime ale voievodului se datorau frustrărilor, geloziei şi furiei pe care le resimţea "Dracula" departe de Katharina.
Atunci când s-au cunoscut, frumoasa săsoaică avea doar 17 ani, iar Ţepeş 34. În apropierea Crăciunului din anul 1465, câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Ţesătorilor, aflat în apropierea casei lui Vlad. Fiind împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, a sărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturor ciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii de la codana blondă cu ochi albaştri.
Era vorba despre Katharina Siegel, care se remarcă printr-o frumuseţe ieşită din comun. Fata starostelui (zunftmeister) breslei ţesătorilor, Thomas Siegel, copilărise la Mânăstirea Franciscanelor din Mahlersdorf, după ce un incendiu cumplit îi lăsase pe părinţii ei săraci lipiţi.
Sărac, bolnav şi rămas fără casă, fostul conducător al breslei ţesătorilor locuia împreună cu familia sa la rudele soţiei, Susanna, născută Fronius, în aşa-numita Casă Tartler.
(Imobilul se află şi astăzi pe strada Poarta Şchei nr. 14 şi aparţine Bisericii Evanghelice. Până în urmă cu câţiva ani, aici a funcţionat o grădiniţă. )
Cruzime şi carnagiu
Ţepeş îi comanda Katharinei cele mai frumoase rochii, din mătăsuri şi dantele aduse din Veneţia şi Flandra. Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea arată că idila Prinţului Vlad, guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti.
Conform cronicilor, la 2 aprilie 1459, supărat pe taxele mari impuse de saşii din Braşov şi intrigile capilor cetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şi negustori care veneau cu marfă în cetate, pe care i-a dus lângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzi şi i-a tras în ţeapă.
Dimineaţa, sângerosul domnitor a luat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşi în ţeapă. După moartea acestora, a poruncit jefuirea şi incendierea Bisericii Bartolomeu, precum şi incendierea satului Codlea.
În timpul carnagiului, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus-o la Stâlpul Infamiei. Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat că va da foc întregii cetăţi...
Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau să fie ucişi.
Pe o pernuţă de catifea
Vlad Țepeș vroia să o ia în căsătorie pe Katharina, dar rigorile religiei nu îi permiteau, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris, chiar, de două ori Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându-i o scrisoare de indulgență pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei. În 1462, cetatea de la sud de Carpaţi, unde s-a refugiat Ţepeş, este asediată de turci. Boierii l-au trădat, trecând de partea fratelui său, Radu cel Frumos, care era sprijinit de otomani.
Legende locale relatează că, în 1462, Anastasia s-a sinucis, aruncându-se dintr-un turn în râul ce înconjura cetatea.
Vlad Ţepeș era liber să se căsătorească, în sfârşit, cu Katharina, cu care avea deja trei copii: Vladislav „Laszlo” (n. 1456), Catherina (n. 1459) şi Christian (n. 1461). Însă un complot al foştilor săi rivali sfârşeşte prin întemniţarea lui Ţepeş la Buda, unde Matei Corvin i-a spus atunci că îl eliberează cu condiţia să o ia în căsătorie pe mătuşa sa, Elisabeta Corvin de Hunyadi. Astfel, Ţepeş a ratat oficializarea relaţiei cu Katharina. Însă a mai avut cu aceasta încă doi copii - Hanna (n. 1463) şi Sigismund (n. 1468).
Katharina i-a ramas aproape lui Dracula chiar şi după căderea acestuia de pe tron, în 1462, iar Ţepeş s-a îngrijit de toţi descendenţii săi, aşa cum atestă cărţile funciare din anul 1850 ale familiilor Draguly, Laszlo sau Siegel. Asasinarea voievodului, în 1477, a pus capăt celei de-a doua domnii şi dragostei dintre el și Katharina. Iar frumoasa care l-a cucerit până la moarte pe Dracula s-ar fi întors la mânăstire. De ce să nu recunoaştem, o poveste de dragoste spectaculoasă, pe măsura fascinantei personalităţi al lui Vlad Ţepeş. "
Pentru a nu avea riscul de a omite detalii importante , am încercat să mă inspir din acest document , astfel tinând cont de toate detaliile relatate în izvoarele istorice cât și din starea vizuală a Xilogravurii timpului...,.pentru a putea oferi o perspectiva coloră cât mai conformă cu realitatea.
Mi se pare totuși o personalitate importantă din istoria acestui popor, despre care se cunosc prea puține lucruri sau cel puțin sunt strecurate în public cu maximă zgârcenie...
Considerând că aceste valori naționale trebuie să rămână vii în memoria colectivă, am ales acest subiect și pentru faptul că nu există o pictură ,o sculptura sau alte bunuri imortale în timp. Care sa aduca aminte celor ce vor veni dupa noi... despre acest subiect interesant și frumos din vremuri in care ”Românii” lăsau constant repere demne de urmat la nivel mondial, nu doar național, ocazional...
Am un gust tot mai amar când mă gândesc la faptul că astazi până și cei care consolidează un popor, o nație, dând o identitate solidă unei societăți : pictori ,scriitorii și sculptorii în mod special, sunt tot mai puțin interesați de astfel de subiecte cu adevarat importante pentru un popor, conformându-se sau limitându-se de multe ori la nivelul solicitării mediocre, practic acestia merg foarte mult pe materie, vandabil ,capitalism, uitând esența actului creației și adevarata lor identitate și importanță pentru o societate, se pierd prin clisee comune lipsite de valoare, din toate punctele de vedere.
Trăim vremuri grele în care națiile se rup, se amestecă culturi, se pierd valori și implicit repere demne de urmat sau cel puțin de studiat.
Motiv pentru care cred că ar fi cazul ca în acest gol intelectual la nivel mondial să intre cei care au capacitatea și de-a consolida și slefui popoarele, ca în vremuri de mult apuse. Adevărații gânditori, creatori,cercetători și alți intelectuali ce pot salva culturile propiilor lor nații.
Aceste mase de mediocri și superficiali, pseudo intelectuali ,artiști vizuali și gânditori de tipul spațiilor de socializare ale blocurilor comune de spălat creier în masă, nu vor aduce nimic bun lumii. Doar vor abate oamenii care încă mai au constiința trează ,spre întuneric, spre a-și uita treptat dar sigur valorile, reperele, a dispretui propria lor nație ,propiile lor valori.
Fiind interesat de pictură ,literatură și alte ramuri intelectuale înalte, conștientizez faptul că trăim într-o luptă cruntă ce are loc între intelectuali și mediocri, sunt conștient că lupta este grea ,mai grea ca oricând.Astăzi zarurile fiind aruncate mai mult spre autodistrugere și distrugere sistematică a tot ce a fost sau mai este bun, decat spre creație ,mai mult spre majoritatea copleșitoare ce o reprezintă mediocrii, dar asta nu înseamnă că avem dreptul să dăm înapoi, trebuie să ne facem datoria demn până la capăt și să nu cedăm în fața unor reziduuri ale societații.
Daca nu va folosi ceea ce facem la nivelul la care facem acum, sigur cândva va folosi altora care vor căuta drumurile pierdute ale vieții, rădăcinile și adevăratele valori, morale ,spirituale capabile să construiască un om demn, respectabil și altruist.să poți înțelege importanța ta ca și creator ,încearcă să vezi lumea fară tine sau alții ca tine...
Știu viața unui artist cu atât mai mult în aceste vremuri morbide ale lumii, nu este departe de cea a unui martir sihastru, vei ajunge cu gândul tot timpul că trebuie să faci ceva din care să și trăiești,cultura nefiind importantă astăzi, nu-ți oferă prea mult acest ”privilegiu”.Insă gândește-te la faptul că ceea ce hrănești prin ceea ce ești,este ceea ce iei dincolo de viață dupa tine ,lăsând în urma ta fragmente,nu materie ,nu detalii, nu formalități ci esența ,nemurirea...viața și moartea într-un leagan enigmatic al existenței decalate în timp...
Probabil că, dacă am fi fost nemuritori , n-am mai fi avut nevoie de pictori, care încă din cele mai vechi timpuri au imortalizat pe pereții peșterilor mesaje care să rămână în timp.Ele sunt importante izvoare istorice datorită cărora noi astăzi stim ce a fost în trecut.
Probabil că nu am mai fi avut nevoie nici de gânditori și mari înțelepți care să ne învețe să și gândim , nu doar să trăim.
Poate ca nu am mai fi avut nevoie nici de sculptori care să ne amintească prin monumentele expuse prin parcuri sau prin locuri publice de personalitățile marcante ce au trăit printre noi. Lucrarile lor, realizate cu multă trudă ,ne unesc spiritual în jurul acestor destine exemplare precum a fost și Vlad Ţepes.
Descriere tehnică:
Tehnică - Ulei -carton -40x30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2016
Author - Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția "Rădăcini Naționale"
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
Finalizat în anul 2016
Author - Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția "Rădăcini Naționale"
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
„Katharina Siegel”
The secret love of Vlad the Impaler -"Dracula"
Author's description:
„Update soon"
Tehnical description:
Technique - Oil on cardboard 40x30 cm .(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2016
Author - Stoian Andrei Stefan.
This artwork comes from the "National Roots" collection.
Finished in year 2016
Author - Stoian Andrei Stefan.
This artwork comes from the "National Roots" collection.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu