Căderea lui Lucifer
Descrierea autorului
„Căderea lui Lucifer este povara luminii și destinul întunericului sau poate căderea în păcat. Două destine ce se reflectă unul în celălalt, două fire ce se întrepătrund în drama supremă a existenței. Dar a fost aceasta cu adevărat o cădere? Sau mai degrabă un exil inevitabil, dictat de legile imuabile ale armoniei cosmice?
În orice dimensiune a realității – fie ea concretă, hiperspațială sau pur conceptuală – căderea nu este altceva decât ecoul unei vibrații tulburate, o ruptură în țesătura ordinii divine. Odată alterată, vibrația devine străină de lumină, incompatibilă cu echilibrul divin. Lumina, esență paradoxală, poate fi binecuvântare sau pedeapsă, undă mângâietoare sau pârjol mistuitor. A fost Lucifer alungat pentru mândrie, sau doar transformat de propria sa vibrație? S-a prăbușit în întuneric, sau doar s-a îndepărtat de o lumină care nu-l mai putea primi?
Versetul din Luca 5:32 – „N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” – arată clar că Dumnezeu nu caută pedepsirea păcătosului, ci îndreptarea lui. Dacă aceasta este legea divină, atunci ne putem întreba: a fost căderea lui Lucifer un act de îndreptare sau de pedeapsă? Dacă a fost doar o cădere și nu o oportunitate de vindecare spirituală, atunci pare că Lucifer nu a fost destinat îndreptării, ci definitiv pierdut, asta sugerează și modul în care se îndreaptă păcatosul...
Dar dacă însăși căderea a fost, într-un fel, un „proces de corectare de îndreptare,” atunci privim întreaga existență printr-o altă lentilă: lumea în care trăim nu este doar un loc al încercărilor umane, ci un spațiu al consecințelor unei rebeliuni cerești. Și dacă această lume pare, uneori, mai degrabă un iad dezlănțuit decât un tărâm al armoniei, atunci poate că este, de fapt, ecoul acelei căderi primordiale.
Arhanghel al luminii, devenit stăpân al întunericului – poate nu printr-o sentință, ci printr-o lege cosmică implacabilă. Dacă Lucifer nu ar fi căzut, ar mai fi existat această separare între lumină și întuneric? Sau poate că această prăbușire a fost doar un sacrificiu necesar, o scindare inevitabilă pentru ca lumea însăși să poată exista?
Lucifer nu a fost decăzut doar din cauza mândriei săvârșind păcatul capital, ci pentru că schimbându-și vibrația, a devenit incompatibil cu lumina, amenințând și riscând să tulbure armonia universală. Această pictură surprinde vizual faptul că orice cădere este, de fapt, o decădere din condiția primordială. Astfel, Lucifer, prizonier al unui peisaj infernal, mi-a devenit muza cea mai potrivită pentru această pictură .
Am descoperit această temă în urma unor studii aprofundate asupra acestui domeniu fascinant, controversat și adesea învăluit în mister. Căderea lui Lucifer nu este menționată explicit în Cartea Genezei, ci este un concept derivat din mai multe pasaje biblice.
Cele mai importante surse de inspirație pentru mine în cadrul acestei opere de artă au fost:
Isaia 14:12-15 „Cum ai căzut din cer, o, Lucifer, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu’... Dar ai fost aruncat în locuința morților, în cele mai adânci adâncimi ale gropii.
Ezechiel 28:12-17 „Erai în Eden, grădina lui Dumnezeu... Ai fost fără prihană în căile tale din ziua când ai fost creat, până când s-a găsit nelegiuirea în tine... și te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu.”Acest capitol vorbește despre „împăratul Tirului”, dar descrierea sa depășește un simplu rege uman, fiind asociată și cu căderea lui Lucifer
Luca 10:18: Și le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.”Face o referire directă la căderea lui Lucifer din paradis spre infern.
Apocalipsa 12:7-9 descrie lupta din cer - cosmică - între Mihail și îngerii săi împotriva dragonului (Satana), care este izgonit din cer: „Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume; a fost aruncat pe pământ, și îngerii lui au fost aruncați împreună cu el.”
Această idee se leagă de o teorie mai veche pe care o am: existența noastră pe pământ este, de fapt, un fel de purgatoriu, unde rămânem pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, până ne regăsim calea spre lumină. Am fost alungați din paradis și trăim aici, printre forțe dezlănțuite, uneori sălbatice și malefice, captivi într-un trup efemer.
Sugestia oferită de Iisus devine astfel și mai clară: moartea nu este sfârșitul, ci momentul în care găsim drumul înapoi spre lumină și ne eliberăm din acest purgatoriu, devenind nemuritori prin viața veșnică. Dacă descifrăm aceste coduri religioase, putem înțelege că iadul nu este un loc îndepărtat, ci exact aici, pe pământ, acesta este singurul iad care există real iar noi suntem singurii demoni și decăzuți la fel ca și lucifer, care conduce această lume. Paradisul, însă, rămâne o necunoscută – iar dacă există, aflarea lui depinde de felul în care alegem să trăim această viață efemeră și nu voi filozofa aici acest aspect.Recomand însă citiți încă odată ultima mea sursa de inspirație pentru această pictură, puțin mai sus la "Apocalipsa 12:7-9."Acest pasaj din Apocalipsa, fiind unul dintre punctele forte de inspirație pentru mine în cadrul acestei opere de artă vizuală, dar și pentru cosolidarea descrierii mele atribuite picturii în cauză.
Lilith, Eva și simbolismul feminin un aspect cumva legat și interesant:
Deși Geneza menționează doar șarpele care o ispitește pe Eva (Geneza 3), tradiția creștină l-a identificat cu Satan. Totuși, existența lui Lilith(Satan), prima femeie creată înaintea Evei, este o temă regăsită în tradițiile cabalistice. Lilith, spre deosebire de Eva, a fost creată din aceeași materie ca Adam, nu din coasta lui. Refuzul ei de a se supune a condus la exilul său, transformând-o într-o entitate considerată demonică. Se spune că, în dorința sa de a se răzbuna, l-a determinat pe Adam să păcătuiască prin intermediul Evei.
Această viziune ridică o întrebare esențială: Căderea lui Lucifer a fost o pedeapsă sau un destin necesar pentru echilibrul lumii? Lucifer, Lilith, Eva – trei arhetipuri ale exilului, ale rupturii de divin, ale independenței care sfidează ordinea prestabilită.
Isaia 34:14 spune: "Fiarele din pustie se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici, și țapii păroși se vor chema unii pe alții. Acolo își va avea locuința năluca nopții și își va găsi un loc de odihnă." Această imagine simbolică poate fi pusă în legătură cu Apocalipsa 12:7-9 și cu teoria mea de mai sus conform căreia existența noastră pe Pământ este un purgatoriu.Dacă interpretăm Isaia 34:14 într-o cheie mai liberă, "câinii sălbatici" și celelalte "fiare ale pustiei" par să facă aluzie la natura umană, la caracterele dezlănțuite ale oamenilor în această lume. Iar "nălucile nopții" pot fi văzute ca simboluri ale acelor Eva moderne, ființe care ne completează existența, dar care, în același timp, poartă în ele o umbră de mister și de fatalitate.
Astfel, textul biblic întărește ideea că trăim într-o lume a contrastelor, a exilului și a separării, unde căutăm mereu o reunificare – fie cu divinitatea, fie cu cealaltă jumătate care ne face întregi, femeia, ispita sau diavolul ca sinonim, vei întelege în urmatoarele rânduri sensul...
Geneza 1:27. Dumnezeu ar fi creat pe Adam și pe Lilith din țărână.Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut: Adam -omul, și a zis: Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Apoi a urmat femeia:Ea se va numi -femeie-, pentru că a fost luată din om, din coasta lui.
Ca o completare, femeia a fost făcută din coastă, nu din picior ca să fie călcată...,nu din cap, ca să fie superioară sau macar înțeleasă...,ci dintr-o parte ca ea să fie egală.De sub braț, ca sa fie protejată și de lângă inimă ca să fie iubită.Iubirea fiind cel mai sacru, rar și profund sentiment pe care îl poate trăi omul într-o existență.Pirn urmare, cred că doar prin iubire două ființe atât de diferite se pot completa și pot forma un întreg și perfecțiunea.
Atenție: Femeie -Nu -om -Femeia nu este om în sensul inițial al creației, ceea ce sugerează că Dumnezeu a creat mai întâi omul – bărbatul – iar mai apoi pe demon sau chiar pe Diavol însuși, întruchipat simbolic de Lilith sau mai clar ,femeia. Această interpretare poate părea absurdă sau chiar amuzantă în zilele noastre, dar, dintr-o perspectivă arhaică, ea reflectă structura mitologică pe care s-a construit lumea așa cum o cunoaștem astăzi. Problema este că majoritatea oamenilor nu mai cunosc aceste rădăcini și semnificațiile lor profunde.Interpretarea Genezei sugerează că, înainte de Eva, a existat Lilith (Geneza 2:23). Deși numele ei nu apare explicit în Biblie, absența sa poate fi atribuită influenței autorilor patriarhali, care au modificat scrierile de-a lungul timpului.
Legenda spune că Lilith și Adam se iubeau, dar Lilith refuza să se supună rolului impus de Adam, cerând egalitate între sexe. Acest conflict a dus la plecarea ei din Eden. Într-o altă versiune, ea este izgonită după ce rostește în mod interzis numele lui Dumnezeu, YHWH. Se spune că Lilith femeia, ispita sau demon al seducției, l-a luat ca soț pe Șarpe (Diavolul deghizat) și, ca act de răzbunare, l-a determinat pe Adam, împreună cu Eva, să guste din fructul interzis, declanșând astfel exilul lor din Paradis.
De atunci, lumea a devenit un loc al separării, în care Adam și Eva (sau Lilith, în altă interpretare) sunt într-o continuă căutare unul după celălalt pentru a redeveni un întreg. În acest context, Lilith simbolizează un element hibrid – jumătate om, jumătate demon –, ceea ce subliniază ideea că Adam, ca reprezentare a umanității, este un suflet căzut, rătăcind în păcat și căutând mereu partea pierdută. Cele două principii, masculin și feminin, nu pot exista decât în simbioză.
Această dualitate se reflectă și în actele divine: Dumnezeu creează lumea, dar îi permite distrugerea; creează cel mai frumos arhanghel, Lucifer, doar pentru a-l arunca în abis, în tenebrele întunericului absolut.Crează omul, pe care apoi îl ciuntește și dă din el viața unor demoni numiți femei, nu oameni ( Adam-Omul) ,conform bibliei și legendelor religioase.
Se subînțelege astfel că Dumnezeu a creat atât binele, cât și răul, fiind creatorul suprem al ambelor, în acest caz, dumnezeu și satan, la fel ca și Adam și Eva sunt un întreg sau mai concret, același lucru.Creația opusa luminii fiind realizată tot după chipul și asemeănarea creatorului suprem "Dumnezeu"
Prin urmare, binele și răul nu sunt absolute, ci depind de perspectiva din care sunt privite și de alegerile pe care le facem. În esență, ele sunt expresii ale libertății noastre de a decide. Așa cum Adam și Lilith (sau Eva) nu pot fi compleți decât împreună, la fel și Dumnezeu și Lucifer reprezintă două forțe complementare ale creației.Astfel "Un dumne ZEU sau orice alt ZEU suprem nu poate exisă decât prin aceasă simbioză complementară.Restul sunt doar povești ale unor ipocriți sau necunoscători în domeniu, folosind aceste denumiri legendare, strict îl scop manipulativ îl funcție de interesele lor personale și meschine pentru a-și subjuga semenii în acest purgatoriu efemer de pe pământ. .Sau într-un caz paradoxal mai fericit, din pură ignoranță.
Fără această dualitate, lumea rămâne mereu divizată, iar percepția noastră despre viață este fragmentată. Perfecțiunea, așa cum o înțelegem, nu poate exista într-o realitate bazată pe contrast și echilibru între forțe opuse. În cele din urmă, totul depinde de modul în care alegem să vedem și să trăim această dualitate.
Lucifer nu este doar simbolul răului, ci și al căutării, al neîndreptățirii, al exilului în fața unei legi supreme. Poate că el nu a căzut, ci doar a devenit un altfel de lumină, lumina rece a divinului, care se află direct în noi...
Prin această pictură, am dorit să surprind nu doar mitul căderii, ci și misterul acestei disonanțe cosmice. Compoziția și cromatica exprimă dualitatea dintre lumină și întuneric, dintre ordine și haos, dintre sacru și profan.
Această concluzie subliniază ideea că dualitatea este inerentă existenței, iar perfecțiunea, așa cum o înțelegem noi, nu poate fi atinsă într-o lume fragmentată. Prin urmare, binele și răul, Dumnezeu și Lucifer, masculinul și femininul, toate sunt părți ale aceluiași întreg. Lumea rămâne divizată, iar percepția noastră asupra vieții este inevitabil limitată de această separare. Perfecțiunea, în sens absolut, nu există – există doar echilibrul dintre forțe opuse, care împreună creează realitatea așa cum o cunoaștem, cel mult perfectibilă dar niciodată perfectă.”
Mentiune:.
Detalii tehnice
- Titlu:Căderea lui Lucifer
- Autor: S.Andrei alias Noktys
- Dimensiuni: 40 x 30 cm
- Tehnică: Ulei pe carton special- fine art professional
- Anul finalizării: 2015
- Colecția: Amprente în timp (inclusă în catalog)
Disponibilitate
- Status: Disponibil
Variante disponibile:
- Unicat: Indisponibil -disponibil în colecția Noktys Art House din Transilvania. Vă invit să-l vizionați la locație, însă nu este disponibil pentru vânzare, fiind parte a colecției personale a casei de tip muzeu Noktys.
- Canvas printing: Disponibil- 👉Aici
- (dimensiunile pot fi personalizate)
- Ediție limitată: Disponibil 50/50 Exemplare la nivel mondial.Seria I👉Aici
- (dimensiunile pot fi personalizate)
- NFT:
- Noktys Rarible :👉Aici
- Noktys Open Sea:👉 Aici
Daca va place acest blog, va puteti abona in partea din dreapta a acestui blog ,de asemenea puteti impartasii ceea ce va place cu piretnii dumneavoastra din spatiile social media prin distribuirea articolului.
- Pentru orice informație, colaborări sau achiziții, nu ezitați să mă contactați!
Sunt aici pentru a răspunde întrebărilor dumneavoastră și pentru a discuta idei interesante. - 👉Contactați-ma Aici
Copyright
© All Copyright reserved by Noktys Art House
Lucifer's fall
Author's description:
“Lucifer’s fall is the burden of light and the destiny of darkness, or perhaps the fall into sin. Two destinies that mirror each other, two threads that intertwine in the supreme drama of existence. But was this really a fall? Or rather an inevitable exile, dictated by the immutable laws of cosmic harmony?
In any dimension of reality – be it concrete, hyperspatial, or purely conceptual – the fall is nothing more than the echo of a disturbed vibration, a rupture in the fabric of divine order. Once altered, the vibration becomes alien to light, incompatible with the divine balance. Light, a paradoxical essence, can be blessing or punishment, a comforting wave or a consuming scorch. Was Lucifer cast out for pride, or merely transformed by his own vibration? Did he collapse into darkness, or simply walk away from a light that could no longer receive him?
The verse in Luke 5:32 – “I have not come to call the righteous, but sinners, to repentance” – makes it clear that God does not seek to punish the sinner, but to correct him. If this is the divine law, then we can ask: was Lucifer’s fall an act of correction or punishment? If it was only a fall and not an opportunity for spiritual healing, then it seems that Lucifer was not destined for correction, but permanently lost, which is also suggested by the way in which the sinner corrects himself...
But if the fall itself was, in a way, a “corrective process of correction,” then we look at the whole of existence through a different lens: the world in which we live is not just a place of human trials, but a space of the consequences of a heavenly rebellion. And if this world sometimes seems more like a raging hell than a realm of harmony, then perhaps it is in fact the echo of that primordial fall.
Archangel of light, made master of darkness – perhaps not by a sentence, but by an implacable cosmic law. If Lucifer had not fallen, would this separation between light and darkness still exist? Or perhaps this collapse was just a necessary sacrifice, an inevitable split so that the world itself could exist?
Lucifer was not fallen simply because of pride, committing the capital sin, but because by changing his vibration, he became incompatible with the light, threatening and risking disturbing the universal harmony. This painting visually captures the fact that any fall is, in fact, a fall from the primordial condition. Thus, Lucifer, prisoner of an infernal landscape, became the most suitable muse for this painting.
I discovered this theme after extensive research into this fascinating, controversial, and often mysterious field. The fall of Lucifer is not explicitly mentioned in the Book of Genesis, but is a concept derived from several biblical passages.
The most important sources of inspiration for me in this artwork were:
Isaiah 14:12-15 “How you have fallen from heaven, O Lucifer, son of the morning! How you are cut down to the ground, you conqueror of the nations! You said in your heart, ‘I will ascend into heaven, I will exalt my throne above the stars of God’… But you were brought down to the house of the dead, to the lowest depths of the pit.
Ezekiel 28:12-17 “You were in Eden, the garden of God… You were blameless in your ways from the day you were created, until iniquity was found in you… and I cast you out of the mountain of God.” This chapter speaks of the “king of Tyre,” but its description goes beyond a mere human king, as it is also associated with the fall of Lucifer.
Luke 10:18: And he said to them: “I saw Satan fall like lightning from heaven.” It directly refers to Lucifer’s fall from heaven to hell.
Revelation 12:7-9 describes the cosmic battle in heaven between Michael and his angels against the dragon (Satan), who is cast out of heaven: “And the great dragon was cast out, that old serpent, called the Devil, and Satan, which deceiveth the whole world: he was cast out into the earth, and his angels were cast out with him.”
This idea is connected to an older theory that I have: our existence on earth is, in fact, a kind of purgatory, where we remain for a longer or shorter period, until we find our way back to the light. We were cast out of paradise and live here, among unbridled forces, sometimes wild and evil, captive in an ephemeral body.
The suggestion offered by Jesus thus becomes even clearer: death is not the end, but the moment when we find our way back to the light and free ourselves from this purgatory, becoming immortal through eternal life. If we decipher these religious codes, we can understand that hell is not a distant place, but right here on earth, this is the only hell that really exists and we are the only demons and fallen ones like lucifer, who rules this world. Paradise, however, remains an unknown – and if it exists, finding it depends on how we choose to live this ephemeral life and I will not philosophize on this aspect here. However, I recommend reading once again my last source of inspiration for this painting, a little higher at "Revelation 12:7-9." This passage from Revelation, being one of the strong points of inspiration for me within this work of visual art, but also for consolidating my description attributed to the painting in question.
Lilith, Eve and feminine symbolism a somewhat related and interesting aspect:
Although Genesis only mentions the serpent that tempts Eve (Genesis 3), Christian tradition has identified him with Satan. However, the existence of Lilith (Satan), the first woman created before Eve, is a theme found in Kabbalistic traditions. Lilith, unlike Eve, was created from the same matter as Adam, not from his rib. Her refusal to obey led to her exile, transforming her into an entity considered demonic. It is said that, in his desire for revenge, he led Adam to sin through Eve.
This view raises an essential question: Was Lucifer's fall a punishment or a necessary destiny for the balance of the world? Lucifer, Lilith, Eve – three archetypes of exile, of rupture with the divine, of independence that defies the pre-established order.
Isaiah 34:14 says: "The wild beasts of the wilderness shall meet there with the wild dogs, and the hairy goats shall call one to another. There shall the night visionary dwell, and find a place for himself to rest." This symbolic image can be connected with Revelation 12:7-9 and with my theory above that our existence on Earth is a purgatory. If we interpret Isaiah 34:14 in a looser key, the "wild dogs" and the other "wild beasts of the wilderness" seem to allude to human nature, to the unbridled characters of people in this world. And the "night visionaries" can be seen as symbols of those modern Eves, beings who complete our existence, but who, at the same time, carry within them a shadow of mystery and fatality.
Thus, the biblical text reinforces the idea that we live in a world of contrasts, exile and separation, where we always seek reunification – either with the divinity or with the other half that makes us whole, the woman, the temptation or the devil as a synonym, you will understand in the following lines the meaning...
Genesis 1:27. God would have created Adam and Lilith from the dust. God created man in His own image; male and female He created him: Adam -human, and said: This is at last bone of my bones and flesh of my flesh! Then followed the woman: She shall be called -woman-, because she was taken from the man, from his rib.
As a complement, the woman was made from the rib, not from the foot to be trampled..., not from the head, to be superior or at least understood..., but from a side so that she would be equal. From under the arm, to be protected and next to the heart to be loved. Love being the most sacred, rare and profound feeling that a person can experience in an existence. Therefore, I believe that only through love can two beings so different complete each other and form a whole and perfection.
Attention: Woman -Not -Human-Woman is not a human in the original sense of creation, which suggests that God first created man - the man - and then the demon or even the Devil himself, symbolically embodied by Lilith or more clearly, the woman. This interpretation may seem absurd or even funny nowadays, but, from an archaic perspective, it reflects the mythological structure on which the world as we know it today was built. The problem is that most people are no longer aware of these roots and their deeper meanings. The interpretation of Genesis suggests that before Eve, there was Lilith (Genesis 2:23). Although her name does not appear explicitly in the Bible, her absence can be attributed to the influence of patriarchal authors, who modified the writings over time.
Legend has it that Lilith and Adam loved each other, but Lilith refused to submit to the role imposed by Adam, demanding equality between the sexes. This conflict led to her departure from Eden. In another version, she is banished after she speaks the forbidden name of God, YHWH. Lilith the woman, the tempter or demon of seduction, is said to have taken the Serpent (the Devil in disguise) as her husband and, as an act of revenge, caused Adam, along with Eve, to taste the forbidden fruit, thus triggering their exile from Paradise.
Since then, the world has become a place of separation, where Adam and Eve (or Lilith, in another interpretation) are in a constant search for each other to become whole again. In this context, Lilith symbolizes a hybrid element – half human, half demon – which emphasizes the idea that Adam, as a representation of humanity, is a fallen soul, wandering in sin and always searching for the lost part. The two principles, masculine and feminine, can only exist in symbiosis.
This duality is also reflected in divine acts: God creates the world, but allows its destruction; he creates the most beautiful archangel, Lucifer, only to throw him into the abyss, into the darkness of absolute darkness. He creates man, whom he then dismembers and gives life to demons called women, not men (Adam-Man), according to the Bible and religious legends.
It is thus understood that God created both good and evil, being the supreme creator of both, in this case, God and Satan, just like Adam and Eve are a whole or more concretely, the same thing. The creation opposite to light being made in the image and likeness of the supreme creator "God"
Therefore, good and evil are not absolute, but depend on the perspective from which they are viewed and the choices we make. Essentially, they are expressions of our freedom to decide. Just as Adam and Lilith (or Eve) can only be complete together, so God and Lucifer represent two complementary forces of creation. Thus "A GOD or any other supreme GOD can only exist through this complementary symbiosis. The rest are just stories of hypocrites or ignorant people in the field, using these legendary names, strictly for the manipulative purpose of their personal and petty interests to subjugate their fellow men in this ephemeral purgatory on earth. .Or in a paradoxically happier case, out of pure ignorance.
Without this duality, the world always remains divided, and our perception of life is fragmented. Perfection, as we understand it, cannot exist in a reality based on contrast and balance between opposing forces. Ultimately, everything depends on how we choose to see and experience this duality.
Lucifer is not only the symbol of evil, but also of the search, of injustice, of exile in the face of a supreme law. Perhaps he did not fall, but only became a different kind of light, the cold light of the divine, which is directly within us...
Through this painting, I wanted to capture not only the myth of the fall, but also the mystery of this cosmic dissonance. The composition and chromatics express the duality between light and darkness, between order and chaos, between the sacred and the profane.
This conclusion emphasizes the idea that duality is inherent in existence, and perfection, as we understand it, cannot be achieved in a fragmented world. Therefore, good and evil, God and Lucifer, masculine and feminine, are all parts of the same whole. The world remains divided, and our perception of life is inevitably limited by this separation. Perfection, in the absolute sense, does not exist – there is only the balance of opposing forces, which together create reality as we know it, at most perfectible but never perfect.”
Technical details:
- Title: Lucifer's fall
- Author: S.Andrei alias Noktys
- Dimensions: 40 x 30 cm
- Technique: Oil on strong plywood -fine art professional
- Finished in year: 2015
- Collection: Imprims in time (included in catalog)
Availability:
- Status: Available
Available variants:
- Unique: Unavailable- Uniquely available in the Noktys Art House collection in Transylvania. I invite you to view it on location, but it is not available for sale, being part of the personal collection of the Noktys museum house.
- Canvas printing: Available 👉 Here
- (dimensions can be customized)
- Limited edition: Available 50/50 pieces at worldwide. Series I 👉Here
- (dimensions can be customized)
- NFT:
- Noktys Rarible :👉 Here
- Noktys Open Sea:👉 Here
- For any information, collaborations or purchases, do not hesitate to contact me!
- I am here to answer your questions and discuss interesting ideas.
- 👉 Contact me here
© All Copyright reserved by Noktys Art House
