Spring Refuge

 

Refugiul primăverii

Descrierea autorului:

"Mă aflam într-o călătorie printre colinele Transilvaniei, aproape de Cetatea Sighișoara.Îmi căutam un loc în care să mă regăsesc după lungi drumuri hoinare, specifice artiștilor care călătoresc în spații internaționale.Voiam să mă întorc cumva, implicit, la originile familiei, care a avut rădăcini adânci aici, în Transilvania. În apropierea localității Stejareni, un loc de trecere între dealuri și păduri sălbatice, pe drumul ce leagă Sighișoara de Castelul faimoasei familii Bethlen de la Criș, am descoperit un loc superb, sălbatic, inundat de vegetație, ce părea uitat de lume, dar care, în realitate, devenise o oază de refugiu pentru cei care căutau liniștea și conexiunea cu natura. Aici, printre dealuri abundent împădurite și pajiști îmbogățite de pârâiașe limpezi, am întâlnit o mică așezare cu case tradiționale și cabane, amplasate în armonie cu peisajul superb.

În această pictură, am surprins un colț din acest paradis încă marcat de ultimele urme ale iernii. O căsuță modestă, în mijlocul unei vegetații ce începe să prindă puternic viață, răsare în contrast cu aerul încă răcoros al primăverii, care își face simțită prezența, dar nu fără a păstra un strop din frigul trecut. Focul ardea încă în sobă, iar oamenii adăugau lemne pe foc, căutând acea căldură familiară, în timp ce natura înverzise totul în jurul lor. Era o lume sălbatică, vie, dar de-o frumusețe care te acoperea de-a întregul, aproape ireală.Aceasta este, de altfel, una dintre căsuțele care m-a fascinat în mod special și care era disponibilă spre vânzare. Totuși, ceva din mine m-a trezit la realitatea mai amplă a vieții din țara natală... și am înțeles că, într-o societate în care interesul pentru cultură este tot mai redus, o prezență artistică într-un astfel de loc izolat ar putea fi o provocare mult mai mare decât viața într-un mediu social mai activ.Trecând peste...😇

În acest peisaj, am surprins momentul de tranziție între iarnă și primăvară, între visul unui loc perfect și realitatea unei existențe artistice tot mai complicate. Deși natura renaște și locul promite să fie un refugiu, mă întreb dacă, în aceste vremuri, există cu adevărat un loc pentru arta autentică în România, țara mea natală, sau dacă ne aflăm într-o lume în care doar spectacolul și cancanul mai contează...

Revenind peste...😈

Această realitate ridică întrebarea: poate arta autentică să își găsească locul într-un astfel de mediu?Este nevoie de un echilibru între rădăcini, chemări spirituale, naturale și deschiderea către un orizont mai larg, acolo unde există un public pregătit dar și avizat să o primească, înteleagă și dorească?

Poate că tocmai acest echilibru fragil ne definește și ne așează într-o nișă aparte, percepuți uneori drept „elite”, nu printr-o superioritate asumată, ci prin contrastul evident dintre două lumi. Într-o societate în care lipsa de cultură, educație, gust și spirit a devenit o normalitate, iar existența pare redusă la instincte primare, consumerismul fiind egal cu fericirea supremă, aspirațiile intelectuale, morale sau spirituale devin o raritate la superlativ. Acestea contrastează puternic cu lumea predominantă de masă socială, marcată de clisee, nonvaloare și superficialitate.

Dar oare ce separă, cu adevărat, o fiară de cel care trăiește doar pentru a-și umple stomacul, fără să-și hrănească mintea sau sufletul? Diferența nu există, dacă viața rămâne un simplu act de consum.În schimb, cei care aleg să dea un sens mai înalt existenței lor efemere pe acest pământ, ancorându-se în intelect și afect, în cultură și reflecție profundă, acced la o formă de evoluție care transcende simpla supraviețuire. Ei caută să dea valoare fiecărui gând, fiecărei trăiri, fiecărui moment. Aceasta este, de fapt, ceea ce ne diferențiază de celelalte specii primitive, guvernate doar de instinctele de bază, hrană, sex, confort. Cultura, educația și spiritualitatea sunt reperele acestei distincții. Cei care nu găsesc interes în aceste dimensiuni rămân ancorați într-un stadiu primar al existenței, unul în care viața este redusă la nevoia de a se hrăni, fără aspirații profunde, specifice ființelor inteligente. Tocmai de asta lumea este imparțită în două, că ne convine sau nu...

Am încercat să traversez aceste aspecte reale într-un mod subtil, integrându-le într-un context relevant, inspirat de o experiență personală reflectată în această creație. Din astfel de trăiri, uneori nu tocmai plăcute, am ajuns la concluzia că a trăi prin, pentru și mai ales din cultură -artă, într-un loc unde aceasta pare a fi îngropată, este o provocare continuă.

Este o realitate dură, uneori incomodă pentru cei care se regăsesc în latura mai puțin favorabilă a acestui context, confruntându-se cu neputința – firească sau nu, de a schimba lucrurile. Totuși, în cele din urmă, totul depinde de noi, de alegerile fiecărui individ. Poate tocmai această diversitate a lumii creează echilibrul între diferite niveluri de evoluție și, paradoxal, aduce o formă de armonie, chiar și atunci când esența pare mai puțin luminoasă."

Detalii tehnice

• Titlu: Refugiul primăverii
• Autor: S.Andrei alias Noktys
• Dimensiuni: 60x 60 cm
• Tehnică: Ulei pe pânză
• Anul finalizării: 2020
• Colecția: Anotimpuri -Ciclul "Povestea Primăverii"(inclusă în catalog) 

Disponibilitate

• Status: Disponibil

Variante disponibile:

• Unicat:  Disponibil 👉Aici 
• Canvas printing: Disponibil- 👉Aici 
• (dimensiunile pot fi personalizate)
• Ediție limitată: Disponibil 50/50 Exemplare la nivel mondial.Seria I👉Aici 
• (dimensiunile pot fi personalizate)
• NFT: 
• Noktys Rarible :👉Aici 
• Noktys Open Sea:👉 Aici

Daca va place acest blog, va puteti abona in partea din dreapta a acestui blog ,de asemenea puteti impartasii ceea ce va place cu piretnii dumneavoastra din spatiile social media prin distribuirea articolului.

• Pentru orice informație, colaborări sau achiziții, nu ezitați să mă contactați!
  Sunt aici pentru a răspunde întrebărilor dumneavoastră și pentru a discuta idei interesante.
• 👉Contactați-ma Aici

Copyright

© All Copyright reserved by Noktys Art House

Spring Refuge

Author's description:

„I was on a journey through the hills of Transylvania, close to the Sighișoara Citadel. I was looking for a place to find myself after long wanderings, typical of artists who travel to international spaces. I wanted to somehow return, implicitly, to the origins of the family, which had deep roots here, in Transylvania. Near the town of Stejareni, a place of passage between hills and wild forests, on the road that connects Sighișoara to the Castle of the famous Bethlen family in Criș, I discovered a superb, wild place, flooded with vegetation, which seemed forgotten by the world, but which, in reality, had become an oasis of refuge for those seeking peace and connection with nature. Here, among abundantly wooded hills and meadows enriched by clear streams, I encountered a small settlement with traditional houses and cottages, located in harmony with the superb landscape.

In this painting, I captured a corner of this paradise still marked by the last traces of winter. A modest little house, in the middle of vegetation that is beginning to come to life strongly, rises in contrast to the still cool air of spring, which makes its presence felt, but not without retaining a hint of the past cold. The fire was still burning in the stove, and people were adding wood to the fire, looking for that familiar warmth, while nature had turned everything green around them. It was a wild, living world, but of a beauty that covered you completely, almost unreal. This is, by the way, one of the little houses that particularly fascinated me and that was available for sale. However, something in me woke me up to the larger reality of life in my native country... and I understood that, in a society where interest in culture is increasingly reduced, an artistic presence in such an isolated place could be a much greater challenge than life in a more active social environment. Passing by...😇

In this landscape, I captured the moment of transition between winter and spring, between the dream of a perfect place and the reality of an increasingly complicated artistic existence. Although nature is reborn and the place promises to be a refuge, I wonder if, in these times, there is really a place for authentic art in Romania, my native country, or if we are in a world where only spectacle and cancan still matter...Coming back to...😈

This reality raises the question: can authentic art find its place in such an environment? Is there a need for a balance between roots, spiritual, natural callings and openness to a broader horizon, where there is an audience prepared but also advised to receive, understand and desire it?

Perhaps it is precisely this fragile balance that defines us and places us in a special niche, sometimes perceived as "elite", not through an assumed superiority, but through the obvious contrast between two worlds. In a society in which the lack of culture, education, taste and spirit has become normality, and existence seems reduced to primary instincts, consumerism being equal to supreme happiness, intellectual, moral or spiritual aspirations become a superlative rarity. These contrast strongly with the prevailing world of mass society, marked by clichés, non-value and superficiality.

But what really separates a beast from someone who lives only to fill their stomach, without nourishing their mind or soul? The difference does not exist if life remains a simple act of consumption. On the other hand, those who choose to give a higher meaning to their ephemeral existence on this earth, anchoring themselves in intellect and affection, in culture and deep reflection, access a form of evolution that transcends simple survival. They seek to give value to every thought, every experience, every moment. This is, in fact, what differentiates us from other primitive species, governed only by basic instincts, food, sex, comfort. Culture, education and spirituality are the landmarks of this distinction. Those who do not find interest in these dimensions remain anchored in a primary stage of existence, one in which life is reduced to the need to feed themselves, without deep aspirations, specific to intelligent beings. That is why the world is divided in two, whether we like it or not...

I tried to cross these real aspects in a subtle way, integrating them into a relevant context, inspired by a personal experience reflected in this creation. From such experiences, sometimes not exactly pleasant, I came to the conclusion that living through, for and especially from culture-art, in a place where it seems to be buried, is a continuous challenge.

It is a harsh reality, sometimes uncomfortable for those who find themselves on the less favorable side of this context, facing the inability - natural or not - to change things. However, in the end, everything depends on us, on the choices of each individual. Perhaps it is precisely this diversity of the world that creates the balance between different levels of evolution and, paradoxically, brings a form of harmony, even when the essence seems less bright."

Technical details:

• Title:Spring Refuge
• Author: S.Andrei alias Noktys
• Dimensions: 60x 60 cm
• Technique: Oil on Canvas
• Finished in year: 2020
• Collection: Seasons - "The Story of Spring" Cycle (included in the catalog)

Availability:

• Status: Available

Available variants:

• Unique: Available 👉 Here
• Canvas printing: Available 👉 Here 
• (dimensions can be customized)
• Limited edition: Available 50/50 pieces at worldwide. Series I 👉Here 
• (dimensions can be customized)
• NFT: 
• Noktys Rarible :👉 Here
• Noktys Open Sea:👉  Here

If you like this blog, you can subscribe on the right side of this blog, you can also share what you like with your friends on social media by sharing the article.

• For any information, collaborations or purchases, do not hesitate to contact me!
• I am here to answer your questions and discuss interesting ideas.
• 👉 Contact me here

Copyright

• © All Copyright reserved by Noktys Art House

On the wings of thought

Zoom

„Pe aripi de gând”

Descrierea autorului:

„Zbor peste genuni purtați de vânt.Așa e viața omului de când vine pe lume până când sufletul se desprinde de materie și se întoarce de unde a venit.

Purtăm în noi setea de înălțimi și lumină,dar orbecăim prin întuneric și ne pierdem pe cărările junglei în care trăim.Ca o pasăre speriată ,spiritul se înalță pe aripi de gând și plutește în derivă prin nerguri și ceață, dincolo de orizonturi, pe deasupra hăurilor.

Sunt momente când ni se frâng aripile...sunt momente când obosim și ne prăbușim în picaj... sunt momente când ne-mbată zborul și libertatea înălțimilor unde nu întâlnim decât vulturii...

Trăim zburând,zburăm trăind, conștienți ca-n orice clipă e posibil să pierdem tot ce avem : Totul sau Nimic.”

Descriere tehnică:

Tehnică - Ulei -Pânză 50 x 50 cm .(cu ramă 56 x 56 cm)

Finalizat în anul 2020

Author - Stoian Andrei Stefan

© Copyright Reserved by Noktys Nokte

Disponibil spre vânzare

„On the wings of thought”

Author's description:

„Flight over the abysm carried by the wind.This is the life of the human, from the time he comes into the world until the soul is free from matter and returns from where it came.

We carry in us the thirst for heights and light, but we get lost in the darkness and lose ourselves on the paths of the jungle which we live in.

There are times when our wings are broken ... there are times when we get tired and crash diving ... there are times when we enjoy the flight and freedom of the heights where we meet only the eagles ...

We live flying, we fly living, aware that at any moment it is possible to lose everything we have: 

Everything or Nothing.”

Tehnical description:

Technique - Oil -Canvas 50 x 50 cm.(With frame 56 x 56 cm)

Finished in year 2020

Author - Stoian Andrei Stefan 

©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Available for sale

Rhapsody of Spring

 

Rapsodia Primăverii 

Descrierea autorului:

"Mă las purtat de explozia de culoare a primăverii, acolo unde lumina renaște și vibrează peste peisajul trezit la viață. În această lucrare, am transpus exuberanța anotimpului într-un vortex de energie și vibrație, așa cum percep eu primăvara. Este un tumult, un conflict tăcut între moarte și renaștere, între agitație și armonie. Un act divin al reînvierii, în care lumina sfâșie întunericul și reimpune ordinea vieții, ca un suveran ce-și revendică tronul.

Cândva, hoinărind printre colinele Transilvaniei, am ajuns în zone profund împădurite, prin cătune izolate și locuri aproape sihăstrești. M-am aventurat în regiuni greu accesibile, rareori atinse de pașii oamenilor, unde sălbăticia domnea nestingherită. În astfel de locuri, lipsa prezenței umane poate fi resimțită ca un pustiu apăsător de cei care își găsesc sensul doar printre oameni, dar se simt goi în mijlocul naturii,  confruntați, de fapt, cu propriul sine.

Pentru alții însă, cei care percep natura ca o extensie firească a existenței lor, această întâlnire cu sălbăticia devine o revelație. Un moment de reconectare, un flux de energii care inundă spiritul și mintea, aducând inspirație, claritate și o regăsire mai profundă a sinelui. Astfel, în timp ce unii simt că natura îi dezrădăcinează, pentru alții ea devine fundamentul unei reconstrucții interioare. Totul depinde nu doar de perspectivă, ci și de capacitatea fiecăruia de a se lăsa transformat de ceea ce întâlnește.

Aceasta pictură este menită să evoce prospețimea primăverii, ca o dimineață senină în care aerul e încărcat de promisiunea unui nou început. Este rapsodia anotimpului văzută prin filtrul emoției pure, un colț de paradis ce pulsează în nuanțe vii, păstrând în fiecare unduire ecoul vitalității nesfârșite.

Am încercat prin prisma acestei picturi să surprind frumusețea primăverii dar și forța ei, ca o revoluție tăcută prin care își revendică mereu terenul ocupat sau distrus de oameni. Mă gândesc că verdele, simbol al prospețimii și reînnoirii, este o forță ce înghite umbrele iernii, iar auriul soarelui este o mângâiere sacră asupra a tot ceea ce prinde viață pe pământ. Este ecoul unui soare ce refuză să mai fie eclipsat.

Așadar, ce este primăvara? O promisiune sau o iluzie? O binecuvântare sau o amăgire? O regenerare autentică sau doar un ciclu nesfârșit în care viața și moartea își dau mâna, convinse că în cele din urmă nimic nu e etern?

Poate că o astfel de perspectivă asupra primăverii, transpusă în culori și forme, nu poate oferi răspunsuri absolute. Dar poate deveni o oglindă pentru cel ce privește dincolo de suprafață, aprofundând acest anotimp într-un mod mai intens. Un mod de a percepe natura nu doar prin frumusețea ei efemeră, ci mai ales prin prezența sa filozofică, profundă, romantică și vibrantă, care vorbește direct cu spiritul fiecăruia dintre noi.

Prin această pictură, prin vibrația ei și prin cuvintele care o însoțesc, sper ca fiecare privitor să descopere o revelație, o reconectare cu natura și cu ceea ce este autentic, într-o lume tot mai grăbită, superficială și lipsită de profunzime.

Culoarea, energia și prospețimea primăverii sunt mai mult decât simple senzații vizuale, ele sunt simboluri ale renașterii chiar din noi...si ale unui nou început în ritmul vieții. Fie că le întâlnim în natură sau în artă, ele au puterea de a umple golurile invizibile din suflet, de a trezi noi perspective și de a ne reînnoi din interior spre exterior.Dar această renaștere nu vine de la sine. Trebuie să ne deschidem către ea, să o căutăm, să o prețuim și să îi dăm valoare. Fără artă, fie cea a naturii, fie cea creată de om, viața riscă să devină doar o carcasă goală, lipsită de esență și sens.

Arta creată de om nu este decât o reflecție amplificată și reinterpretată a esenței sale primordiale – natura însăși. Este o transpunere a realității într-o dimensiune nouă, modelată prin viziune și percepție, aprofundând stările, gândurile și emoțiile pe care însăși natura le insuflă. Totodată, arta devine singura cale prin care natura își depășește efemeritatea, găsindu-și nemurirea în spiritul artiștilor. Prin ei, natura nu doar că este captată, ci și eternizată pe pânză, rămânând vie chiar și atunci când doarme sub mantia iernii sau când generațiile viitoare o vor descoperi odată cu propriile renașteri.

Într-o existență atât de scurtă, poate că singura noastră datorie este să ne lăsăm inspirați, să vedem dincolo de aparențe și să ne bucurăm cu adevărat de ceea ce este simplu, dar fundamental: culoarea, vibrația, spiritul și mintea."

Detalii tehnice

• Titlu: Rapsodia Primăverii 
• Autor: S.Andrei alias Noktys
• Dimensiuni: 100x 100cm
• Tehnică: Ulei pe pânză
• Anul finalizării: 2020
• Colecția: Anotimpuri -Ciclul "Povestea Primăverii"(inclusă în catalog) 

Disponibilitate

• Status: Disponibil

Variante disponibile:

• Unicat:  Disponibil 👉Aici 
• Canvas printing: Disponibil- 👉Aici 
• (dimensiunile pot fi personalizate)
• Ediție limitată: Disponibil 50/50 Exemplare la nivel mondial.Seria I👉Aici 
• (dimensiunile pot fi personalizate)
• NFT: 
• Noktys Rarible :👉Aici 
• Noktys Open Sea:👉 Aici

Daca va place acest blog, va puteti abona in partea din dreapta a acestui blog ,de asemenea puteti impartasii ceea ce va place cu piretnii dumneavoastra din spatiile social media prin distribuirea articolului.

• Pentru orice informație, colaborări sau achiziții, nu ezitați să mă contactați!
  Sunt aici pentru a răspunde întrebărilor dumneavoastră și pentru a discuta idei interesante.
• 👉Contactați-ma Aici

Copyright

© All Copyright reserved by Noktys Art House

Rhapsody of Spring

Author's description:

„I let myself be carried away by the explosion of spring color, where light is reborn and vibrates over the landscape awakened to life. In this work, I transposed the exuberance of the season into a vortex of energy and vibration, as I perceive spring. It is a tumult, a silent conflict between death and rebirth, between agitation and harmony. A divine act of resurrection, in which light tears through the darkness and reimposes the order of life, like a sovereign reclaiming his throne.

Once, wandering through the hills of Transylvania, I arrived in deeply forested areas, through isolated hamlets and almost hermitic places. I ventured into regions that were difficult to access, rarely touched by human footsteps, where wilderness reigned unhindered. In such places, the lack of human presence can be felt as a oppressive desert by those who find their meaning only among people, but feel empty in the midst of nature, confronted, in fact, with their own self.

For others, however, those who perceive nature as a natural extension of their existence, this encounter with the wilderness becomes a revelation. A moment of reconnection, a flow of energies that floods the spirit and mind, bringing inspiration, clarity and a deeper rediscovery of the self. Thus, while some feel that nature uproots them, for others it becomes the foundation of an inner reconstruction. Everything depends not only on perspective, but also on each person's ability to let themselves be transformed by what they encounter.

This painting is meant to evoke the freshness of spring, like a clear morning in which the air is charged with the promise of a new beginning. It is the rhapsody of the season seen through the filter of pure emotion, a corner of paradise that pulsates in vivid hues, preserving in every ripple the echo of endless vitality.

I tried through the prism of this painting to capture the beauty of spring but also its force, as a silent revolution through which it always claims the land occupied or destroyed by humans. I think that green, a symbol of freshness and renewal, is a force that swallows the shadows of winter, and the gold of the sun is a sacred caress over everything that comes to life on earth. It is the echo of a sun that refuses to be eclipsed.

So, what is spring? A promise or an illusion? A blessing or a deception? An authentic regeneration or just an endless cycle in which life and death join hands, convinced that in the end nothing is eternal?

Perhaps such a perspective on spring, transposed into colors and shapes, cannot provide absolute answers. But it can become a mirror for those who look beyond the surface, delving deeper into this season. A way of perceiving nature not only through its ephemeral beauty, but especially through its philosophical, profound, romantic and vibrant presence, which speaks directly to the spirit of each of us.

Through this painting, through its vibration and through the words that accompany it, I hope that each viewer will discover a revelation, a reconnection with nature and with what is authentic, in an increasingly hurried, superficial and depthless world.

The color, energy and freshness of spring are more than simple visual sensations, they are symbols of rebirth within ourselves...and of a new beginning in the rhythm of life. Whether we encounter them in nature or in art, they have the power to fill the invisible voids in the soul, to awaken new perspectives and to renew us from the inside out. But this rebirth does not come by itself. We must open ourselves to it, to seek it, to cherish it and to give it value. Without art, whether that of nature or that created by man, life risks becoming just an empty shell, devoid of essence and meaning.

Art created by man is nothing more than an amplified and reinterpreted reflection of its primordial essence – nature itself. It is a transposition of reality into a new dimension, shaped by vision and perception, deepening the states, thoughts and emotions that nature itself instills. At the same time, art becomes the only way through which nature overcomes its ephemerality, finding its immortality in the spirit of artists. Through them, nature is not only captured, but also immortalized on canvas, remaining alive even when it sleeps under the cloak of winter or when future generations will discover it with their own rebirths.

In such a short existence, perhaps our only duty is to let ourselves be inspired, to see beyond appearances and to truly enjoy what is simple but fundamental: color, vibration, spirit and mind.„

Technical details:

• Title:Rhapsody of Spring
• Author: S.Andrei alias Noktys
• Dimensions: 100x 100 cm
• Technique: Oil on Canvas
• Finished in year: 2020
• Collection: Seasons - "The Story of Spring" Cycle (included in the catalog)

Availability:

• Status: Available

Available variants:

• Unique: Available 👉 Here
• Canvas printing: Available 👉 Here 
• (dimensions can be customized)
• Limited edition: Available 50/50 pieces at worldwide. Series I 👉Here 
• (dimensions can be customized)
• NFT: 
• Noktys Rarible :👉 Here
• Noktys Open Sea:👉  Here

If you like this blog, you can subscribe on the right side of this blog, you can also share what you like with your friends on social media by sharing the article.

• For any information, collaborations or purchases, do not hesitate to contact me!
• I am here to answer your questions and discuss interesting ideas.
• 👉 Contact me here

Copyright

• © All Copyright reserved by Noktys Art House

The scream of migration

 

Strigătul migrației

Descrierea autorului:

"O lucrare născută dintr-o poveste tulburătoare.

Uneori, mă întreb dacă păsările știu cu adevărat ce înseamnă granițele, dincolo de cele date de fenomenele naturii. Dacă în zborul lor există vreo urmă de teamă, de ezitare, sau dacă sunt doar ecoul pur al libertății, neatins de vreo constrângere pământească. În această lucrare, am vrut să surprind acel moment suspendat între plecare și revenire, între cer și pământ sau mai corect spus între instinct și destin.

Primăvara le cheamă înapoi, dar nu prin porunci sau obligații, ci printr-o atracție misterioasă, gravată în însăși fibra existenței lor. Un dor ancestral, poate același pe care îl simțim și noi, oamenii, atunci când căutăm să ne întoarcem la esența noastră, la acel loc sau moment unde ne simțim întregi. Dar unde este, de fapt, acel „acasă”? Este în zbor? În pământul pe care-l părăsesc sau în cel spre care se întorc?

Am pictat această scenă ca o alegorie, ca o explozie de culori și forme ce pare la un pas de dezintegrare, dar care, paradoxal, își găsește echilibrul în propria frenezie. Păsările, albe și negre, luminoase și întunecate, sunt mesagerii acestui balans fragil dintre lumină și umbră, dintre siguranță și necunoscut. Ele nu doar traversează cerul, ci îl definesc, îl rescriu cu fiecare bătaie de aripi.

Dar privindu-le, îmi dau seama că zborul nu este doar al lor. Este și al nostru. Poate că, într-un fel, fiecare dintre noi este prins între două lumi, între ce a fost și ce va fi, între ce cunoaștem și ce ne cheamă dincolo de orizont. În acest tablou, nu am surprins doar un moment din ciclul naturii, ci o întrebare care plutește deasupra noastră: suntem gata să ne revendicăm propriul zbor?

Dar ce înseamnă, de fapt, libertatea? Este ea doar un cuvânt frumos, un ideal poetic, sau o povară pe care doar cei care au cunoscut-o cu adevărat o pot înțelege?

Această lucrare nu este doar despre zbor. Este despre sacrificiu, despre dor și despre acea căutare care nu se sfârșește niciodată. Este despre oamenii care pleacă, nu dintr-un capriciu, nu dintr-o dorință de aventură turistică, ci dintr-o nevoie profundă de a supraviețui, de a se regăsi, de a se reconstrui într-un loc unde speranța nu este doar o iluzie. Ei nu sunt turiști ai vieții, ci migratori ai destinului, purtând în sufletul lor o luptă pe care cei rămași nu o pot înțelege niciodată, din poziția de observatori sau turiști ocazionali peste frontiere...

Unii își găsesc alinarea în alte ținuturi, unde își întind aripile și își aștern existența peste un pământ nou, străin, dar primitor. Alții, ca mine, simt chemarea rădăcinilor, dorința de a se întoarce, de a lupta pentru un cuib într-un loc care, deși aspru și plin de încercări uneori chiar nedrepte, rămâne al lor. Însă, în această întoarcere, descoperi că timpul nu a stat pe loc, că pământul de acasă nu mai este același, că tu însuți nu mai ești același, fenomenul dezradăcinării de patrie este unul real, greu și amar...Ceea ce îți mai rămâne este conceptul de "Identitate" este singurul sentiment care nu poate muri niciodată din spirit: apartenența la tărâna din care te-ai născut, apartenența la glia ta...

Aceasta este realitatea dură și nevazută a zborului, nu toți ajung la destinație, nu toți supraviețuiesc călătoriei... Există prădători, pericole nevăzute, furtuni care răstoarnă traiectorii și visuri sfărâmate înainte de a ajunge la orizont. Dar cei care reușesc, cei care își croiesc drum printre vânturi potrivnice, știu că libertatea nu este un dar, ci o cucerire, o luptă acerbă,  plină  de pericole, sacrificii și nesigură, la superlativ...

În final, oare nu suntem cu toții niște păsări? Oscilând între dorința de a zbura și nevoia de a aparține unui loc, pendulând între cer și pământ, între plecare și întoarcere, între ceea ce visăm și ceea ce putem avea cu adevărat. În această nesfârșită căutare, fiecare dintre noi trebuie să decidă: suntem doar niște trecători printre anotimpuri sau avem curajul de a construi, de a rămâne, de a numi un loc „acasă”?

Această lucrare este un alt fragment existential personal, expus fără mănuși, fără menajamente. Nu este doar o confesiune artistică, ci un strigăt mut al unei generații care și-a trăit existența pe muchia plecării și a întoarcerii. E o realitate crudă, o mărturie vizuală a acestor vremuri, și știu că în trăirile mele se regăsesc mulți alții, pierduți între granițe, între speranță și deziluzie, între dor și uitare.

Nu mai am rădăcini. Sunt aici, în țara mea momentan...nu știu până când, am însă deseori sentimentul ca nu mai aparțin... În alte colțuri ale lumii, numele meu a avut ecou, dar aici, acasă, sunt doar o umbră, un necunoscut. Și e firesc. Pentru că, asemenea multor alți conaționali, am știut de la început că aici nu voi putea construi nimic. Am plecat resemnat, fără iluzii, fără promisiuni, conștient că singura certitudine pe care mi-ar fi oferit-o acest pământ era o cruce deasupra capului. România – cimitirul culturii, un loc unde visurile nu cresc, ci sunt îngropate de vii. Constantin Brancuși a fost unul dintre modelele cele mai relevante pentru toți artiștii români de astăzi, dacă ar fi rămas în tară, ar fi fost azi "Un lingurar într-un colț de sat uitat de lume..."

Și totuși… ce m-a adus înapoi, după atâtea zboruri, după atâtea exiluri interioare și exterioare? Identitatea. Acea chemare surdă, acel fir invizibil care mă trage înapoi spre o casă care nu mai există, spre rădăcini care au fost smulse, arse și risipite de vânt. Am încercat să le găsesc, să le reînnoiesc, să le înfig din nou în pământul acesta aspru, amar și greu ca plumbul dar am descoperit că nu doar cuibul mi-a fost destrămat, ci și însăși apartenența mea.

Această lucrare nu este doar despre mine. Este despre toți cei ca mine. Cei care și-au trăit destinul în alte țări, care au sperat că dincolo de granițe vor găsi un loc unde să își întindă aripile fără teama de a fi sfâșiați. Dar și despre cei care, asemenea mie, s-au întors doar pentru a descoperi că nu mai au unde să se întoarcă de fapt sau de ce...

Este povestea secolului nostru, o epopee a celor care nu mai aparțin nicăieri. O realitate transpusă în artă vizuală, un fragment de destin colectiv, purtat de vântul istoriei, rătăcit între cer și pământ.

În mod normal, astfel de povești devin cunoscute doar atunci când artistul care le-a trăit nu mai este. Dar eu sunt aici, încă viu, și rostesc acest strigăt colectiv pentru toți cei care simt la fel. Această creație NU este un simplu tablou, este o portavoce pentru fiecare suflet dezrădăcinat, un ecou al destinului nostru, un gest de solidaritate și empatie cu toți cei care au fost nevoiți să-și părăsească pământul natal, cu toți cei care încă își caută locul într-o lume fără frontiere reale, dar cu ziduri invizibile între inimi și națiuni.

Astăzi, poate că nu mai am o identitate în sensul clasic. Rădăcinile mele s-au dizolvat în glie, iar eu am devenit un ecou, o conștiință universală, răspândită dincolo de granițe și teritorii. Poate că nu mai am nimic concret, dar, paradoxal, am totul. Lumea întreagă îmi aparține, fără bariere, fără limite, fără frontiere și vice versa.

Cei care mă cunosc, cei care trăiesc și vibrează alături de mine prin aceste gânduri și fragmente existențiale pe care le transpun, fie subtil, fie răscolitor în creațiile mele, atât vizuale, cât și literare, sunt acum familia mea. O familie care crește neîncetat, fără bariere lingvistice, sociale, politice sau teritoriale. Voi toți sunteți astăzi pentru mine "acasă".

Uneori, acest sentiment mă copleșește, să fii peste tot și nicăieri în același timp, să plutești între lumi, să nu aparții unui singur loc, dar să aparții întregii lumi. Și totuși, oricât de sus mi-ar zbura gândurile, oricât de mult m-aș pierde printre stele, conștiința mă ancorează mereu cu picioarele pe pământ. Pe care pământ? Pe oricare. Nu mai am rădăcini, dar am devenit un călător printre suflete, gânduri și destine, un fel de ecou al constiinței umane universal valabile, poate aceasta este și menirea unui artist în această viață efemeră...nu știu...

Cineva mi-a spus odată că nu sunt doar un artist prin ceea ce creez, ci că însăși viața mea este o operă de artă, o existență paradoxală, liberă și totodată ancorată, excentrică și mistică, un strigăt tăcut într-o lume tot mai zgomotoasă, tot mai lipsită de identitate, de repere, de esență.

Sunt Noktys, acel pictorul „poet”, cel care, în ciuda numelui său nocturn, aduce uneori lumină în sufletele voastre și trezirea în conștiință.

Dacă în familia voastră există cineva care a trăit această realitate, dacă voi înșivă sunteți parte din acest destin comun al secolului XXI, atunci această lucrare este și despre voi. Vă invit să fiți parte din acest mesaj pe care il transmit pentru prima și ultima dată , să-l duceți mai departe, să-l faceți să răsune acolo unde trebuie.

Dacă aveți nevoie de repere, de modele, de "influenceri sau motivaționiști", poate ca unii dintre voi ar trebui să priviți dincolo de cei cărora le oferiți azi aceste identități. Adevăratele voci nu sunt cele care fac zgomot fără sens, ci tocmai ale noastre, ale celor care, din cauza unei lumi ce promovează superficialitatea și nonvaloarea, am devenit ecouri, fantome hoinare prin lume.

Într-o eră în care superficialitatea și nulitatea se viralizează cu o viteză amețitoare, poate că și o capodoperă de artă vizuală, cu un mesaj autentic, puternic și relevant despre existența umană, merită să fie văzut, să ajungă la cât mai mulți oameni. 

Alegerea vă aparține. Dar dacă simțiți că acest strigăt merită să fie auzit, distribuiți-l. Poate, împreună, vom trezi mai multe conștiințe.

Detalii tehnice

• Titlu: Strigătul migrației
• Autor: S.Andrei alias Noktys
• Dimensiuni: 80x 80 cm
• Tehnică: Ulei pe pânză
• Anul finalizării: 2020
• Colecția: Anotimpuri -Ciclul "Povestea Primăverii"(inclusă în catalog) 

Disponibilitate

• Status: Disponibil

Variante disponibile:

• Unicat:  Disponibil 👉Aici 
• Canvas printing: Disponibil- 👉Aici 
• (dimensiunile pot fi personalizate)
• Ediție limitată: Disponibil 50/50 Exemplare la nivel mondial.Seria I👉Aici 
• (dimensiunile pot fi personalizate)
• NFT: 
• Noktys Rarible :👉Aici 
• Noktys Open Sea:👉 Aici

Daca va place acest blog, va puteti abona in partea din dreapta a acestui blog ,de asemenea puteti impartasii ceea ce va place cu piretnii dumneavoastra din spatiile social media prin distribuirea articolului.

• Pentru orice informație, colaborări sau achiziții, nu ezitați să mă contactați!
  Sunt aici pentru a răspunde întrebărilor dumneavoastră și pentru a discuta idei interesante.
• 👉Contactați-ma Aici

Copyright

© All Copyright reserved by Noktys Art House

The scream of migration

Author's description:

„A artwork born from a disturbing story.

Sometimes, I wonder if birds really know what borders mean, beyond those given by natural phenomena. If there is any trace of fear, hesitation in their flight, or if they are just the pure echo of freedom, untouched by any earthly constraint. In this work, I wanted to capture that moment suspended between departure and return, between heaven and earth or more correctly said between instinct and destiny.

Spring calls them back, but not through commands or obligations, but through a mysterious attraction, engraved in the very fiber of their existence. An ancestral longing, perhaps the same one that we, humans, feel when we seek to return to our essence, to that place or moment where we feel whole. But where is that "home" actually? Is it in flight? In the land they leave or in the one they return to?

I painted this scene as an allegory, as an explosion of colors and shapes that seems on the verge of disintegration, but which, paradoxically, finds its balance in its own frenzy. The birds, black and white, bright and dark, are the messengers of this fragile balance between light and shadow, between certainty and the unknown. They do not just cross the sky, they define it, rewrite it with each beat of their wings.

But looking at them, I realize that flight is not only theirs. It is ours too. Perhaps, in a way, each of us is caught between two worlds, between what was and what will be, between what we know and what calls us beyond the horizon. In this painting, I have not only captured a moment in the cycle of nature, but a question that hovers above us: are we ready to reclaim our own flight?

But what does freedom actually mean? Is it just a beautiful word, a poetic ideal, or a burden that only those who have truly known it can understand?

This artwork is not just about flight. It is about sacrifice, about longing, and about that never-ending search. It is about people who leave, not out of a whim, not out of a desire for tourist adventure, but out of a deep need to survive, to find themselves, to rebuild themselves in a place where hope is not just an illusion. They are not tourists of life, but migrants of destiny, carrying in their souls a struggle that those left behind can never understand, from the position of observers or occasional tourists across borders...

Some find solace in other lands, where they spread their wings and spread their existence over a new, foreign, but welcoming land. Others, like me, feel the call of their roots, the desire to return, to fight for a nest in a place that, although harsh and full of sometimes even unfair trials, remains theirs. However, in this return, you discover that time has not stood still, that the land of your home is no longer the same, that you yourself are no longer the same, the phenomenon of uprooting from your homeland is real, difficult and bitter... What remains for you is the concept of "Identity" is the only feeling that can never die from the spirit: belonging to the soil from which you were born, belonging to your glia...

This is the harsh and unseen reality of flight, not everyone reaches their destination, not everyone survives the journey... There are predators, unseen dangers, storms that overturn trajectories and dreams shattered before reaching the horizon. But those who succeed, those who make their way through the headwinds, know that freedom is not a gift, but a conquest, a fierce struggle, full of dangers, sacrifices and uncertainty, to the superlative...

In the end, aren't we all birds? Oscillating between the desire to fly and the need to belong to a place, swinging between heaven and earth, between leaving and returning, between what we dream of and what we can really have. In this endless search, each of us must decide: are we just passers-by among the seasons or do we have the courage to build, to stay, to call a place "home"?

This artwork is another personal existential fragment, exposed without gloves, without restraint. It is not just an artistic confession, but a silent cry of a generation that lived its existence on the edge of departure and return. It is a cruel reality, a visual testimony of these times, and I know that many others, lost between borders, between hope and disillusionment, between longing and oblivion, are found in my experiences.

I no longer have roots. I am here, in my country at the moment... I don't know until when, but I often have the feeling that I no longer belong... In other corners of the world, my name has echoed, but here, at home, I am just a shadow, an unknown. And it is natural. Because, like many other compatriots, I knew from the beginning that I would not be able to build anything here. I left resigned, without illusions, without promises, aware that the only certainty that this land would have offered me was a cross above my head. Romania – the cemetery of culture, a place where dreams do not grow, but are buried alive. Constantin Brancusi was one of the most relevant models for all Romanian artists today, if he had stayed in the country, he would have been "A spoon-bearer in a corner of a village forgotten by the world..."

And yet… what brought me back, after so many flights, after so many internal and external exiles? Identity. That deaf call, that invisible thread that pulls me back to a house that no longer exists, to roots that were uprooted, burned and scattered by the wind. I tried to find them, to renew them, to stick them back into this harsh, bitter and leaden earth, but I discovered that not only my nest was shattered, but also my very belonging.

This work is not just about me. It is about everyone like me. Those who lived their destiny in other countries, who hoped that beyond the borders they would find a place to spread their wings without fear of being torn apart. But also about those who, like me, returned only to discover that they actually had nowhere to return to or why...

It is the story of our century, an epic of those who no longer belong anywhere. A reality transposed into visual art, a fragment of collective destiny, carried by the wind of history, lost between heaven and earth.

Normally, such stories become known only when the artist who lived them is no longer there. But I am here, still alive, and I utter this collective cry for all those who feel the same way. This creation is NOT a simple painting, it is a mouthpiece for every uprooted soul, an echo of our destiny, a gesture of solidarity and empathy with all those who were forced to leave their native land, with all those who are still searching for their place in a world without real borders, but with invisible walls between hearts and nations.

Today, perhaps I no longer have an identity in the classical sense. My roots have dissolved into the glia, and I have become an echo, a universal consciousness, spread beyond borders and territories. Perhaps I no longer have anything concrete, but, paradoxically, I have everything. The whole world belongs to me, without barriers, without limits, without borders and vice versa.

Those who know me, those who live and vibrate with me through these existential thoughts and fragments that I transpose, either subtly or subversively in my creations, both visual and literary, are now my family. A family that is constantly growing, without linguistic, social, political or territorial barriers. You are all "home" for me today.

Sometimes, this feeling overwhelms me, to be everywhere and nowhere at the same time, to float between worlds, to belong not to one place, but to the whole world. And yet, no matter how high my thoughts fly, no matter how much I get lost among the stars, my conscience always anchors me with my feet on the ground. On which earth? On any. I no longer have roots, but I have become a traveler among souls, thoughts and destinies, a kind of echo of the universally valid human consciousness, maybe this is also the mission of an artist in this ephemeral life... I don't know...

Someone once told me that I am not only an artist through what I create, but that my life itself is a work of art, a paradoxical existence, free and at the same time anchored, eccentric and mystical, a silent cry in an increasingly noisy world, increasingly devoid of identity, landmarks, essence.

I am Noktys, that "poet" painter, the one who, despite his nocturnal name, sometimes brings light to your souls and awakening in consciousness.

If there is someone in your family who has experienced this reality, if you yourself are part of this common destiny of the 21st century, then this artwork is also about you. I invite you to be part of this message that I am sending for the first and last time, to carry it forward, to make it resonate where it needs to.

If you need landmarks, models, "influencers or motivators", perhaps some of you should look beyond those to whom you today offer these identities. The true voices are not those that make meaningless noise, but precisely ours, of those who, because of a world that promotes superficiality and non-value, have become echoes, ghosts wandering around the world.

In an era in which superficiality and nullity go viral at a dizzying speed, perhaps even a masterpiece of visual art, with an authentic, powerful and relevant message about human existence, deserves to be seen, to reach as many people as possible.

The choice is yours. But if you feel that this cry deserves to be heard, share it. Maybe, together, we will awaken more consciousnesses."

Technical details:

• Title:The scream of migration
• Author: S.Andrei alias Noktys
• Dimensions: 80x80 cm
• Technique: Oil on Canvas
• Finished in year: 2020
• Collection: Seasons - "The Story of Spring" Cycle (included in the catalog)

Availability:

• Status: Available

Available variants:

• Unique: Available 👉 Here
• Canvas printing: Available 👉 Here 
• (dimensions can be customized)
• Limited edition: Available 50/50 pieces at worldwide. Series I 👉Here 
• (dimensions can be customized)
• NFT: 
• Noktys Rarible :👉 Here
• Noktys Open Sea:👉  Here

If you like this blog, you can subscribe on the right side of this blog, you can also share what you like with your friends on social media by sharing the article.

• For any information, collaborations or purchases, do not hesitate to contact me!
• I am here to answer your questions and discuss interesting ideas.
• 👉 Contact me here

Copyright

• © All Copyright reserved by Noktys Art House