The scream of migration

 

Strigătul migrației

Descrierea autorului:

"O lucrare născută dintr-o poveste tulburătoare.

Uneori, mă întreb dacă păsările știu cu adevărat ce înseamnă granițele, dincolo de cele date de fenomenele naturii. Dacă în zborul lor există vreo urmă de teamă, de ezitare, sau dacă sunt doar ecoul pur al libertății, neatins de vreo constrângere pământească. În această lucrare, am vrut să surprind acel moment suspendat între plecare și revenire, între cer și pământ sau mai corect spus între instinct și destin.

Primăvara le cheamă înapoi, dar nu prin porunci sau obligații, ci printr-o atracție misterioasă, gravată în însăși fibra existenței lor. Un dor ancestral, poate același pe care îl simțim și noi, oamenii, atunci când căutăm să ne întoarcem la esența noastră, la acel loc sau moment unde ne simțim întregi. Dar unde este, de fapt, acel „acasă”? Este în zbor? În pământul pe care-l părăsesc sau în cel spre care se întorc?

Am pictat această scenă ca o alegorie, ca o explozie de culori și forme ce pare la un pas de dezintegrare, dar care, paradoxal, își găsește echilibrul în propria frenezie. Păsările, albe și negre, luminoase și întunecate, sunt mesagerii acestui balans fragil dintre lumină și umbră, dintre siguranță și necunoscut. Ele nu doar traversează cerul, ci îl definesc, îl rescriu cu fiecare bătaie de aripi.

Dar privindu-le, îmi dau seama că zborul nu este doar al lor. Este și al nostru. Poate că, într-un fel, fiecare dintre noi este prins între două lumi, între ce a fost și ce va fi, între ce cunoaștem și ce ne cheamă dincolo de orizont. În acest tablou, nu am surprins doar un moment din ciclul naturii, ci o întrebare care plutește deasupra noastră: suntem gata să ne revendicăm propriul zbor?

Dar ce înseamnă, de fapt, libertatea? Este ea doar un cuvânt frumos, un ideal poetic, sau o povară pe care doar cei care au cunoscut-o cu adevărat o pot înțelege?

Această lucrare nu este doar despre zbor. Este despre sacrificiu, despre dor și despre acea căutare care nu se sfârșește niciodată. Este despre oamenii care pleacă, nu dintr-un capriciu, nu dintr-o dorință de aventură turistică, ci dintr-o nevoie profundă de a supraviețui, de a se regăsi, de a se reconstrui într-un loc unde speranța nu este doar o iluzie. Ei nu sunt turiști ai vieții, ci migratori ai destinului, purtând în sufletul lor o luptă pe care cei rămași nu o pot înțelege niciodată, din poziția de observatori sau turiști ocazionali peste frontiere...

Unii își găsesc alinarea în alte ținuturi, unde își întind aripile și își aștern existența peste un pământ nou, străin, dar primitor. Alții, ca mine, simt chemarea rădăcinilor, dorința de a se întoarce, de a lupta pentru un cuib într-un loc care, deși aspru și plin de încercări uneori chiar nedrepte, rămâne al lor. Însă, în această întoarcere, descoperi că timpul nu a stat pe loc, că pământul de acasă nu mai este același, că tu însuți nu mai ești același, fenomenul dezradăcinării de patrie este unul real, greu și amar...Ceea ce îți mai rămâne este conceptul de "Identitate" este singurul sentiment care nu poate muri niciodată din spirit: apartenența la tărâna din care te-ai născut, apartenența la glia ta...

Aceasta este realitatea dură și nevazută a zborului, nu toți ajung la destinație, nu toți supraviețuiesc călătoriei... Există prădători, pericole nevăzute, furtuni care răstoarnă traiectorii și visuri sfărâmate înainte de a ajunge la orizont. Dar cei care reușesc, cei care își croiesc drum printre vânturi potrivnice, știu că libertatea nu este un dar, ci o cucerire, o luptă acerbă,  plină  de pericole, sacrificii și nesigură, la superlativ...

În final, oare nu suntem cu toții niște păsări? Oscilând între dorința de a zbura și nevoia de a aparține unui loc, pendulând între cer și pământ, între plecare și întoarcere, între ceea ce visăm și ceea ce putem avea cu adevărat. În această nesfârșită căutare, fiecare dintre noi trebuie să decidă: suntem doar niște trecători printre anotimpuri sau avem curajul de a construi, de a rămâne, de a numi un loc „acasă”?

Această lucrare este un alt fragment existential personal, expus fără mănuși, fără menajamente. Nu este doar o confesiune artistică, ci un strigăt mut al unei generații care și-a trăit existența pe muchia plecării și a întoarcerii. E o realitate crudă, o mărturie vizuală a acestor vremuri, și știu că în trăirile mele se regăsesc mulți alții, pierduți între granițe, între speranță și deziluzie, între dor și uitare.

Nu mai am rădăcini. Sunt aici, în țara mea momentan...nu știu până când, am însă deseori sentimentul ca nu mai aparțin... În alte colțuri ale lumii, numele meu a avut ecou, dar aici, acasă, sunt doar o umbră, un necunoscut. Și e firesc. Pentru că, asemenea multor alți conaționali, am știut de la început că aici nu voi putea construi nimic. Am plecat resemnat, fără iluzii, fără promisiuni, conștient că singura certitudine pe care mi-ar fi oferit-o acest pământ era o cruce deasupra capului. România – cimitirul culturii, un loc unde visurile nu cresc, ci sunt îngropate de vii. Constantin Brancuși a fost unul dintre modelele cele mai relevante pentru toți artiștii români de astăzi, dacă ar fi rămas în tară, ar fi fost azi "Un lingurar într-un colț de sat uitat de lume..."

Și totuși… ce m-a adus înapoi, după atâtea zboruri, după atâtea exiluri interioare și exterioare? Identitatea. Acea chemare surdă, acel fir invizibil care mă trage înapoi spre o casă care nu mai există, spre rădăcini care au fost smulse, arse și risipite de vânt. Am încercat să le găsesc, să le reînnoiesc, să le înfig din nou în pământul acesta aspru, amar și greu ca plumbul dar am descoperit că nu doar cuibul mi-a fost destrămat, ci și însăși apartenența mea.

Această lucrare nu este doar despre mine. Este despre toți cei ca mine. Cei care și-au trăit destinul în alte țări, care au sperat că dincolo de granițe vor găsi un loc unde să își întindă aripile fără teama de a fi sfâșiați. Dar și despre cei care, asemenea mie, s-au întors doar pentru a descoperi că nu mai au unde să se întoarcă de fapt sau de ce...

Este povestea secolului nostru, o epopee a celor care nu mai aparțin nicăieri. O realitate transpusă în artă vizuală, un fragment de destin colectiv, purtat de vântul istoriei, rătăcit între cer și pământ.

În mod normal, astfel de povești devin cunoscute doar atunci când artistul care le-a trăit nu mai este. Dar eu sunt aici, încă viu, și rostesc acest strigăt colectiv pentru toți cei care simt la fel. Această creație NU este un simplu tablou, este o portavoce pentru fiecare suflet dezrădăcinat, un ecou al destinului nostru, un gest de solidaritate și empatie cu toți cei care au fost nevoiți să-și părăsească pământul natal, cu toți cei care încă își caută locul într-o lume fără frontiere reale, dar cu ziduri invizibile între inimi și națiuni.

Astăzi, poate că nu mai am o identitate în sensul clasic. Rădăcinile mele s-au dizolvat în glie, iar eu am devenit un ecou, o conștiință universală, răspândită dincolo de granițe și teritorii. Poate că nu mai am nimic concret, dar, paradoxal, am totul. Lumea întreagă îmi aparține, fără bariere, fără limite, fără frontiere și vice versa.

Cei care mă cunosc, cei care trăiesc și vibrează alături de mine prin aceste gânduri și fragmente existențiale pe care le transpun, fie subtil, fie răscolitor în creațiile mele, atât vizuale, cât și literare, sunt acum familia mea. O familie care crește neîncetat, fără bariere lingvistice, sociale, politice sau teritoriale. Voi toți sunteți astăzi pentru mine "acasă".

Uneori, acest sentiment mă copleșește, să fii peste tot și nicăieri în același timp, să plutești între lumi, să nu aparții unui singur loc, dar să aparții întregii lumi. Și totuși, oricât de sus mi-ar zbura gândurile, oricât de mult m-aș pierde printre stele, conștiința mă ancorează mereu cu picioarele pe pământ. Pe care pământ? Pe oricare. Nu mai am rădăcini, dar am devenit un călător printre suflete, gânduri și destine, un fel de ecou al constiinței umane universal valabile, poate aceasta este și menirea unui artist în această viață efemeră...nu știu...

Cineva mi-a spus odată că nu sunt doar un artist prin ceea ce creez, ci că însăși viața mea este o operă de artă, o existență paradoxală, liberă și totodată ancorată, excentrică și mistică, un strigăt tăcut într-o lume tot mai zgomotoasă, tot mai lipsită de identitate, de repere, de esență.

Sunt Noktys, acel pictorul „poet”, cel care, în ciuda numelui său nocturn, aduce uneori lumină în sufletele voastre și trezirea în conștiință.

Dacă în familia voastră există cineva care a trăit această realitate, dacă voi înșivă sunteți parte din acest destin comun al secolului XXI, atunci această lucrare este și despre voi. Vă invit să fiți parte din acest mesaj pe care il transmit pentru prima și ultima dată , să-l duceți mai departe, să-l faceți să răsune acolo unde trebuie.

Dacă aveți nevoie de repere, de modele, de "influenceri sau motivaționiști", poate ca unii dintre voi ar trebui să priviți dincolo de cei cărora le oferiți azi aceste identități. Adevăratele voci nu sunt cele care fac zgomot fără sens, ci tocmai ale noastre, ale celor care, din cauza unei lumi ce promovează superficialitatea și nonvaloarea, am devenit ecouri, fantome hoinare prin lume.

Într-o eră în care superficialitatea și nulitatea se viralizează cu o viteză amețitoare, poate că și o capodoperă de artă vizuală, cu un mesaj autentic, puternic și relevant despre existența umană, merită să fie văzut, să ajungă la cât mai mulți oameni. 

Alegerea vă aparține. Dar dacă simțiți că acest strigăt merită să fie auzit, distribuiți-l. Poate, împreună, vom trezi mai multe conștiințe.

Detalii tehnice

• Titlu: Strigătul migrației
• Autor: S.Andrei alias Noktys
• Dimensiuni: 80x 80 cm
• Tehnică: Ulei pe pânză
• Anul finalizării: 2020
• Colecția: Anotimpuri -Ciclul "Povestea Primăverii"(inclusă în catalog) 

Disponibilitate

• Status: Disponibil

Variante disponibile:

• Unicat:  Disponibil 👉Aici 
• Canvas printing: Disponibil- 👉Aici 
• (dimensiunile pot fi personalizate)
• Ediție limitată: Disponibil 50/50 Exemplare la nivel mondial.Seria I👉Aici 
• (dimensiunile pot fi personalizate)
• NFT: 
• Noktys Rarible :👉Aici 
• Noktys Open Sea:👉 Aici

Daca va place acest blog, va puteti abona in partea din dreapta a acestui blog ,de asemenea puteti impartasii ceea ce va place cu piretnii dumneavoastra din spatiile social media prin distribuirea articolului.

• Pentru orice informație, colaborări sau achiziții, nu ezitați să mă contactați!
  Sunt aici pentru a răspunde întrebărilor dumneavoastră și pentru a discuta idei interesante.
• 👉Contactați-ma Aici

Copyright

© All Copyright reserved by Noktys Art House

The scream of migration

Author's description:

„A artwork born from a disturbing story.

Sometimes, I wonder if birds really know what borders mean, beyond those given by natural phenomena. If there is any trace of fear, hesitation in their flight, or if they are just the pure echo of freedom, untouched by any earthly constraint. In this work, I wanted to capture that moment suspended between departure and return, between heaven and earth or more correctly said between instinct and destiny.

Spring calls them back, but not through commands or obligations, but through a mysterious attraction, engraved in the very fiber of their existence. An ancestral longing, perhaps the same one that we, humans, feel when we seek to return to our essence, to that place or moment where we feel whole. But where is that "home" actually? Is it in flight? In the land they leave or in the one they return to?

I painted this scene as an allegory, as an explosion of colors and shapes that seems on the verge of disintegration, but which, paradoxically, finds its balance in its own frenzy. The birds, black and white, bright and dark, are the messengers of this fragile balance between light and shadow, between certainty and the unknown. They do not just cross the sky, they define it, rewrite it with each beat of their wings.

But looking at them, I realize that flight is not only theirs. It is ours too. Perhaps, in a way, each of us is caught between two worlds, between what was and what will be, between what we know and what calls us beyond the horizon. In this painting, I have not only captured a moment in the cycle of nature, but a question that hovers above us: are we ready to reclaim our own flight?

But what does freedom actually mean? Is it just a beautiful word, a poetic ideal, or a burden that only those who have truly known it can understand?

This artwork is not just about flight. It is about sacrifice, about longing, and about that never-ending search. It is about people who leave, not out of a whim, not out of a desire for tourist adventure, but out of a deep need to survive, to find themselves, to rebuild themselves in a place where hope is not just an illusion. They are not tourists of life, but migrants of destiny, carrying in their souls a struggle that those left behind can never understand, from the position of observers or occasional tourists across borders...

Some find solace in other lands, where they spread their wings and spread their existence over a new, foreign, but welcoming land. Others, like me, feel the call of their roots, the desire to return, to fight for a nest in a place that, although harsh and full of sometimes even unfair trials, remains theirs. However, in this return, you discover that time has not stood still, that the land of your home is no longer the same, that you yourself are no longer the same, the phenomenon of uprooting from your homeland is real, difficult and bitter... What remains for you is the concept of "Identity" is the only feeling that can never die from the spirit: belonging to the soil from which you were born, belonging to your glia...

This is the harsh and unseen reality of flight, not everyone reaches their destination, not everyone survives the journey... There are predators, unseen dangers, storms that overturn trajectories and dreams shattered before reaching the horizon. But those who succeed, those who make their way through the headwinds, know that freedom is not a gift, but a conquest, a fierce struggle, full of dangers, sacrifices and uncertainty, to the superlative...

In the end, aren't we all birds? Oscillating between the desire to fly and the need to belong to a place, swinging between heaven and earth, between leaving and returning, between what we dream of and what we can really have. In this endless search, each of us must decide: are we just passers-by among the seasons or do we have the courage to build, to stay, to call a place "home"?

This artwork is another personal existential fragment, exposed without gloves, without restraint. It is not just an artistic confession, but a silent cry of a generation that lived its existence on the edge of departure and return. It is a cruel reality, a visual testimony of these times, and I know that many others, lost between borders, between hope and disillusionment, between longing and oblivion, are found in my experiences.

I no longer have roots. I am here, in my country at the moment... I don't know until when, but I often have the feeling that I no longer belong... In other corners of the world, my name has echoed, but here, at home, I am just a shadow, an unknown. And it is natural. Because, like many other compatriots, I knew from the beginning that I would not be able to build anything here. I left resigned, without illusions, without promises, aware that the only certainty that this land would have offered me was a cross above my head. Romania – the cemetery of culture, a place where dreams do not grow, but are buried alive. Constantin Brancusi was one of the most relevant models for all Romanian artists today, if he had stayed in the country, he would have been "A spoon-bearer in a corner of a village forgotten by the world..."

And yet… what brought me back, after so many flights, after so many internal and external exiles? Identity. That deaf call, that invisible thread that pulls me back to a house that no longer exists, to roots that were uprooted, burned and scattered by the wind. I tried to find them, to renew them, to stick them back into this harsh, bitter and leaden earth, but I discovered that not only my nest was shattered, but also my very belonging.

This work is not just about me. It is about everyone like me. Those who lived their destiny in other countries, who hoped that beyond the borders they would find a place to spread their wings without fear of being torn apart. But also about those who, like me, returned only to discover that they actually had nowhere to return to or why...

It is the story of our century, an epic of those who no longer belong anywhere. A reality transposed into visual art, a fragment of collective destiny, carried by the wind of history, lost between heaven and earth.

Normally, such stories become known only when the artist who lived them is no longer there. But I am here, still alive, and I utter this collective cry for all those who feel the same way. This creation is NOT a simple painting, it is a mouthpiece for every uprooted soul, an echo of our destiny, a gesture of solidarity and empathy with all those who were forced to leave their native land, with all those who are still searching for their place in a world without real borders, but with invisible walls between hearts and nations.

Today, perhaps I no longer have an identity in the classical sense. My roots have dissolved into the glia, and I have become an echo, a universal consciousness, spread beyond borders and territories. Perhaps I no longer have anything concrete, but, paradoxically, I have everything. The whole world belongs to me, without barriers, without limits, without borders and vice versa.

Those who know me, those who live and vibrate with me through these existential thoughts and fragments that I transpose, either subtly or subversively in my creations, both visual and literary, are now my family. A family that is constantly growing, without linguistic, social, political or territorial barriers. You are all "home" for me today.

Sometimes, this feeling overwhelms me, to be everywhere and nowhere at the same time, to float between worlds, to belong not to one place, but to the whole world. And yet, no matter how high my thoughts fly, no matter how much I get lost among the stars, my conscience always anchors me with my feet on the ground. On which earth? On any. I no longer have roots, but I have become a traveler among souls, thoughts and destinies, a kind of echo of the universally valid human consciousness, maybe this is also the mission of an artist in this ephemeral life... I don't know...

Someone once told me that I am not only an artist through what I create, but that my life itself is a work of art, a paradoxical existence, free and at the same time anchored, eccentric and mystical, a silent cry in an increasingly noisy world, increasingly devoid of identity, landmarks, essence.

I am Noktys, that "poet" painter, the one who, despite his nocturnal name, sometimes brings light to your souls and awakening in consciousness.

If there is someone in your family who has experienced this reality, if you yourself are part of this common destiny of the 21st century, then this artwork is also about you. I invite you to be part of this message that I am sending for the first and last time, to carry it forward, to make it resonate where it needs to.

If you need landmarks, models, "influencers or motivators", perhaps some of you should look beyond those to whom you today offer these identities. The true voices are not those that make meaningless noise, but precisely ours, of those who, because of a world that promotes superficiality and non-value, have become echoes, ghosts wandering around the world.

In an era in which superficiality and nullity go viral at a dizzying speed, perhaps even a masterpiece of visual art, with an authentic, powerful and relevant message about human existence, deserves to be seen, to reach as many people as possible.

The choice is yours. But if you feel that this cry deserves to be heard, share it. Maybe, together, we will awaken more consciousnesses."

Technical details:

• Title:The scream of migration
• Author: S.Andrei alias Noktys
• Dimensions: 80x80 cm
• Technique: Oil on Canvas
• Finished in year: 2020
• Collection: Seasons - "The Story of Spring" Cycle (included in the catalog)

Availability:

• Status: Available

Available variants:

• Unique: Available 👉 Here
• Canvas printing: Available 👉 Here 
• (dimensions can be customized)
• Limited edition: Available 50/50 pieces at worldwide. Series I 👉Here 
• (dimensions can be customized)
• NFT: 
• Noktys Rarible :👉 Here
• Noktys Open Sea:👉  Here

If you like this blog, you can subscribe on the right side of this blog, you can also share what you like with your friends on social media by sharing the article.

• For any information, collaborations or purchases, do not hesitate to contact me!
• I am here to answer your questions and discuss interesting ideas.
• 👉 Contact me here

Copyright

• © All Copyright reserved by Noktys Art House