Carols at Chesler

„Colindători la Chesler”

Descrierea autorului:
„Chesler...sat vechi cu tradiții și rânduieli statornicite pe culțul muncii cinstite...sacru pământ românesc așezat,după cum îi spune și numele,într-o căldare,pe cursul unui pârâiaș ce izvoraște dintr-o pădure de salcâmi.

Auzisem de existența acestei așezări cu oameni fără pereche, care mai păstrau în spiritualitatea lor parfumul unor vremi demult apuse,dar nu credeam că voi putea vreodată să calc pe acolo,pe urmele pașilor pierduți.
Întâmplarea a făcut să mă aflu în Ardeal,în ținutul Târnavelor,și să pot da frâu liber chemării de a cunoaște acest focar de tradiții românești aflat în extincție.
Am pornit așadar într-acolo pe patru roți alături de asistenta mea...ne-am rătăcit la un moment dat însă,întrebând pe localnicii din Micăsasa,comuna aparținătoare,am reușit să găsim drumul...Unul îngust,ca o punte a suspinelor...străjuit de două dealuri halucinante,rănite de alunecări de teren.O turmă de oi păștea printre tufele de păducel și porumbele,amintind de o ocupație straveche.

Șase kilometri de drum pustiu până au apărut primele case...Multe părăsite,cu crăpături adânci,gârbovite sub apăsarea timpului...păstrând încă în zidurile lor ecoul vieții de altădată.
Am parcurs satul de la un capăt la celălat și ne întrebam cu mirare ce îi ține pe oameni aici,departe de civilizație,în condiții atât de precare?Am privit în jur sperând să găsim un răspuns.Atunci am observat la o poartă cum o tărancă ne făcea semne disperate să oprim.Ne-am întors ...oricum eram la capătul satului și drumul se înfunda...și ne-am apropiat de persoana care ne făcuse semne.
Am coborât geamul mașinii și ...mare ne-a fost mirarea să dăm cu ochii de un chip luminos,renăscut parcă din picturile lui N.Grigorescu.Un chip senin,împăcat cu soarta..doi ochi blânzi ...două mâini calde și tăbăcite de vreme care le căutău pe ale noastre,într-o bucurie a comuniunii de spirit.

Să fi fost oare spiritul satului păstrat cu voință și credință într-un suflet ce-și trăia ultimii ani ai vieții în locul unde își avea rădăcinile?
Întâmplarea ne-a tulburat profund și am păstrat-o adânc în memorie.
Apoi,într-o noapte geroasă de iarnă ,mi-am adus aminte de Chesler...satul cu oameni singuri...fără pereche...pe care nu îi mai colindă niciun copil.

Și atunci am plăsmuit acest tablou din imaginile memorate în urma acestei călătorii în timp..."

Descriere tehnică:

Tehnică - Ulei -H.p.placaj-carton 30 x 40 cm .(cu ramă 36 x 46 cm)
Finalizat în anul 2018
Author - Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția "Rădăcini Naționale"
© Copyright Reserved by Noktys Nokte

„Carols at Chesler”

Author's description:

„Chesler...an old village with traditions and customs settled on the cult of honest work...a  sacred Romanian land seated,as its name says,in a hollow,along a little brook that springs from a forest of acacias.

I had heard of the existence of this settlement with matchless people who still preserve inside their spirituality the perfume of long ago  times,but I did not think I could ever go there on the traces of  the  lost steps.

It happened to be in Transylvania,in the land of Tarnava rivers,and I could give full expression to the call for making the  acquaintance of this focus of Romanian  traditions on the verge of extinction.

So,I sett off on four wheels with my assistant...we got lost at a certain moment but,asking the locals from Micasasa,the commune to which Chesler belongs,we last managed to find the way...A narrow one,like a bridge of sighs...guarded by two hallucinant hills,hurt by landslides.A herd of sheep among the hawthorns  and sloe trees,reminding of an ancient occupation.

Six kilometres of deserted road until the first houses appeared...Many abandoned,with deep cracks,garbed under the pressure of time...still keeping in their walls the echo of the past life.

We went through the village from one end to another  wondering what was the reason for the people to live here under such precarious conditions? I looked arround hoping to find an answer.Suddenly,I noticed at a gate of a house a person who was making desperate signs for us to stop.

We came back...anyway,we were at the end of the village and the road was  disappearing...we got close to the person who had made us signs.

I let down the window of the car and...how great to see a bright face, that seemed to have been  reborn from N.Grigorescu's paintings.A clear face,accustomed to fate,two kind eyes ...and two warm hands looking for ours ,in a joy of spiritual communion.

Was it the spirit of the village preserved by will and faith inside a soul that was living its last years in the place where it had its roots?

The encounter profoudly  impressed us and we kept it deep in our memory.

After a time,in a frosty winter  night,I remembered of Chesler...the village with lonely people...matchless people ...who are no more visited by childen singing carols .And then,I imagined the painting out of my memories , picked up during this travel in time.„

Tehnical description:

Technique - Oil -l.o cardboard 30 x 40 cm.(With frame 36 x 46 cm)
Finished in year 2018
Author - Stoian Andrei Stefan 
This artwork comes from the "National Roots"Collection.

©  Copyright Reserved by Noktys Nokte